Adevăruri refuzate

Cosmetizări în Anul Maimuței

Conform calendarului chinezesc, 2004 va fi Anul Maimuței, caracterizat prin aceea că, în general, oamenii vor împrumuta gesturi și atitudini care nu le sînt proprii. Nici nu s-au scurs bine două săptămîni din acest an și, deja, pe scena politică românească au apărut diverși actori ce par să joace alte roluri, care nu le sînt specifice și care nu i-au consacrat. În această ordine de idei, opinia publică din România și din străinătate a rămas stupefiată asistînd la „cosmetizarea” liderului PRM, Corneliu Vadim Tudor.

Care sînt faptele cu pricina? Recent, liderul PRM a făcut mai multe declarații uimitoare. În prima dintre ele, după ce timp de mai bine de un deceniu, în unele articole semnate Alcibiade, sau cu alte ocazii, a bălăcărit în fel și chip o listă lungă de personalități ale vieții politice și culturale românești, Corneliu Vadim Tudor a făcut un viraj de 180 de grade și a opinat că este necesar ca toți oamenii politici să treacă cu buretele peste toate animozitățile mai mari sau mai mici, care s-au iscat în trecut între ei, ca să nu se irosească o „întreagă generație” (bineînțeles, aceea din care face și el parte).

În a doua declarație, „tribunul”, cel care a adus osanale „conducătorului” Ion Antonescu, mareșalului etichetat ca antisemit de evrei și de americani, inclusiv de ambasadorul Michael Guest, a anunțat că are intenția ca pe 15 ianuarie a.c. să dezvelească la Brașov o statuie, aceea a…fostului premier israelian Yitzak Rabin. Nedumerirea provocată de această știre a fost foarte mare, fapt confirmat și de Mariana Stoica, ambasadorul României la Tel Aviv, care a declarat că demersul liderului PRM nu este văzut bine atît de oficialități, cît și de opinia publică din Israel. Astfel, a menționat ambasadorul, „…am avut o întîlnire cu asociațiile din Israel ale evreilor originari din România. În timpul discuțiilor, aceștia și-au exprimat protestul față de intenția lui Corneliu Vadim Tudor de a dezveli, în țară, o statuie a fostului premier Yitzak Rabin”. Ambasadorul a mai dorit să precizeze că membrii familiei lui Yitzak Rabin „…au accentuat, în toate declarațiile din presa de aici, că nu sînt de acord ca memoria fostului premier să fie folosită în scop politic de un partid considerat, în continuare, antisemit în Israel”. Mai mult, Corneliu Vadim Tudor și-a anunțat intenția de a deschide la București un muzeu al Holocaustului! Și, ca să arate că a devenit un bun amic al evreilor, se pare că a făcut contract cu o firmă din Tel Aviv, condusă de Eyal Arad, care să „cosmetizeze” viitoarea campanie electorală a PRM.

Aceste declarații de pocăință ale lui Corneliu Vadim Tudor sînt atît de uimitoare, încît mulți dintre cei care l-au cunoscut au avut impresia că, între timp, „tribunul” a murit și a renăscut din propria-i cenușă, ca pasărea Phoenix: cu aceiași ochelari, cu aceleași gesturi, dar cu alte atitudini și, mai ales, cu o mentalitate schimbată. Imaginea pe care dorește să și-o creeze în urma acestor declarații este atît de inedită, încît îi lasă, pe cei care o privesc, într-o stare de perplexitate asemănătoare cu aceea în care cad adulții atunci cînd se uită la fotografia din primul lor buletin de identitate.

Este clar că un om politic cu „gabaritul” liderului PRM nu poate face un asemenea viraj năucitor fără să aibă în spate un calcul politic. Care poate fi scopul acestor declarații ale lui Corneliu Vadim Tudor? Se pare că liderul PRM a avut presimțirea cum că în urma alegerilor din acest an sînt șanse mari ca partidul pe care îl conduce să participe la guvernare.

Cum ar arăta condițiile imaginate de Corneliu Vadim Tudor, care, dacă ar fi întrunite, ar putea face ca această presimțire a lui să se adeverească? În primul rînd, majoritatea românilor este îngrijorată de proiectul de autonomie a Ținutului Secuiesc, elaborat de recent-înființatul Consiliu Național Secuiesc. Din acest motiv este foarte posibil ca numărul celor care vor vota cu PRM să crească sensibil, inclusiv datorită schimbării opțiunii unor alegători tradiționali ai PSD. În al doilea rînd, datorită efectului de sinergie și tandemului Stolojan – Băsescu, alianța PNL-PD s-ar putea să fie votată de un număr sporit de alegători, chiar și de unii susținători tradiționali ai PSD. În al treilea rînd, datorită acuzelor de corupție și uzurii de guvernare, este posibil ca PSD să nu realizeze majoritatea absolută în urma alegerilor din acest an, chiar dacă ar obține cel mai bun scor electoral dintre toate partidele și, astfel, să fie nevoit să se gîndească la o coaliție de guvernare. În acest caz ar exista alternativele de coaliție cu UDMR, PRM sau alianța PNL-PD. Alianța cu UDMR ar fi foarte nepopulară în condițiile unor presiuni crescînde, interne și internaționale, de formare a unui ținut secuiesc autonom. În această situație, Corneliu Vadim Tudor ar putea să creadă că alianța PSD cu PRM se va impune de la sine.

Dar „justițiarul”, cel care la un moment dat a făcut aluzia că s-ar putea stopa corupția din România prin utilizarea mitralierei, și-a dat seama de un lucru evident, și anume că o guvernare a PSD cu un PRM care are o imagine proastă în lumea civilizată, nu ar fi văzută cu ochi buni de UE și de NATO. De asemenea, nu este greu de închipuit că liderii PSD bălăcăriți de Corneliu Vadim Tudor ar privi cu reticență o coaliție cu PRM. De aceea, „tribunul” a început să ducă o campanie de schimbare a imaginii lui și a partidului pe care îl conduce. Mai mult, el a declarat că intenționează să angajeze o societate…israeliană care să se ocupe de campania electorală a PRM în alegerile care urmează. Este posibil ca această cosmetizare să fi fost sugerată în secret chiar de unii lideri ai PSD, care nu exclud o viitoare coaliție la guvernare cu PRM.

Prin aceste încercări de schimbare de imagine și prin cele care, foarte probabil, vor mai veni, va reuși Corneliu Vadim Tudor să convingă Occidentul că PRM ar putea deveni un partener credibil la guvernare, în 2004 și 2007, cînd România este planificată să se integreze în NATO și UE? Pînă atunci, el va trebui să convingă, mai întîi, electoratul român. (Doru CIUCESCU)