REPORTER ÎN PIAȚĂ Găinușa americană

Astăzi, duminică, chiar dacă-i ger de crapă pietrele, tîrgul de păsări și alte animale mici din piața cea mare a Bacăului mustește de lume. O lume pestriță, avidă și îndrăgostită pînă peste cap de porumbei, găini mai mari sau mai mici, papagali, iepuri de casă, cățelandri și alte asemenea necuvîntătoare. Un ins îmbrăcat impecabil – pantofi lați în bot, palton, negru, pînă la pămînt, fular portocaliu, căciulă de blană de jder pe cap -, bărbat tînăr, „țăran din Săucești, 7 kilometri de Bacău” – cum se recomandă -, are o geantă burdușită cu păsări minuscule. Sînt „găini americane, ouătoare și neouătoare, cocoșei și cocoși, prăsiți în gospodăria lui proprie. Omul spune că, acuma, iarna, se ocupă de „creșterea animalelor”, iar „găinușele americane” ocupă un loc foarte important în această activitate. De fapt, ca să fiu exact, are două genți: într-una sînt vreo cinci sau șase găini „părinți”, iar în cealaltă sînt vreo zece, dacă nu mai mulți, pui. Pe pui cere 150 mii bucata, iar pe părinți, 250 mii bucata. Împreună cu el e un alt tînăr, acesta în brațe cu un cocoș pestriț, cocoș „românesc”, adică mare și foarte „vorbăreț”. Scoate niște „cîntări” de a adunat în jurul lui o jumătate de piață. Bărbatul ăsta tînăr – cam peltic – zice că e singura pasăre care a rămas în ogradă, după ce hoții i-au furat toate găinile. „Au vrut să-l fure și pe ăsta, dar n-au putut… Așa că a rămas singur și trist, nu mai mănîncă, nu mai bea, e tare supărat, slăbește pe zi ce trece și de asta l-am adus să-l vînd… Îl dau cu numai două sute dacă-l luați…” Intervine cel cu „găinușele americane”: Îl vedeți pe ăsta cît e de mare…? Ei bine, aflați că cocoșelul ăsta al meu, american zic, îl bate de-l snopește dacă vrea… Americanii ăștia sînt dați naibii…” Atunci intervine unul din gloată: „Păi nu știm noi ce le-au făcut ălora din Irak…? Și altora de prin lumea asta mare…? Îs dați naibii americanii ăștia…!” „Eu la oameni m-am referit… La cocoșeii ăștia americani și chiar la puicuțe…” – dă să se apere tipul cu găinile americane, văzînd că discuția alunecă pe un plan care i se pare extrem de periculos… După care își ia gențile și se retrage într-un colț mai ferit al pieții… (Eugen VERMAN)