De ce merg tinerii în baruri în timpul orelor?

Prima idee care le vine tuturor în minte e simplă: „chiulesc și nu am unde să merg”. Oricît am crede noi că acesta e adevărul, ei bine nu e. E adevărată partea cu chiulitul, dar cealaltă, nu. Păi la zece metri de un bar este o cofetărie. De ce nu acolo?

Pentru că acolo nu e distracție. Dacă mergi în cofetărie, mergi ca să înveți. Cineva care are nervii tari poate învăța și în bar. Dar odată ce chiulești de la o oră, nu prea văd de ce ai învăța pentru următoarea. Și, uite așa, chiulești și de la ora următoare. Dacă ai noroc să ai și o oră pentru care nu ai avut teme, atunci mai mergi la școală. Dacă e o zi grea, e important să te relaxezi (zic cei în cauză). Și unde te poți relaxa mai bine, dacă nu alături de cei care sînt cu tine și la bine, … și la bar. De fapt, dacă stăm să ne gîndim mai bine, în cofetărie este plictisitor. Nu este muzică bună, din cînd în cînd se mai aude cîte un radio… Nu se compară cu „mediul” primitor al barului, unde-ți găsești prietenii strînși la o masă, unde muzica este de cele mai multe ori pe placul tău, iar dacă nu, îl poți ruga pe barman să o schimbe. În bar poți face și gălăgie. Nimeni nu îți face scandal, iar dacă prietenii tăi au hotărît să te ajute, se alătură poate și cei de la mesele vecine. Așa, totul se transformă într-o distracție generală. Pe cînd în alte locuri nu e chiar așa.

Motivele pentru care tinerii pleacă de la ore sînt mai diverse. Printre ele, cel mai des întîlnit este tema nefăcută. Urmează apoi ora plictisitoare, profesorii care nu sînt chiar pe placul celui în cauză, și apoi întîlnirea cu prietenii din alte licee, întîlniri care nu se pot face decît în timpul orelor. De ce? Nimeni nu știe. Este probabil o lege nescrisă a tinerilor.

Pentru a stopa această dorință a elevilor, din cînd în cînd se fac tot felul de razii. Ele sînt inițiate ori de profesorii sau directorii de școli, care își dau seama că prezența la ore nu este pe măsura așteptărilor, ori de poliție. Urmează promisiunea scăderii notei la purtare, uneori o amendă și, cel mai grav, informarea părinților. Pentru cîteva zile este zarvă mare peste tot. Cei prinși se întreabă de ce tocmai ei, spunîndu-și că mai bine ar fi stat în clasă, ceilalți nu sînt afectați cu nimic personal, dar suferă pentru tine. Este adevărat că pentru două, trei zile elevii nu se mai îndreaptă vertiginos spre baruri, dar imediat ce lucrurile se calmează, totul revine la normalul impus de ei.

De ce se încearcă oprirea escapadelor elevilor prin astfel de metode, cînd toată lumea își dă seama că dacă elevul ar fi înteresat de ora în cauză, nu ar mai pleca?! Poate în locul raziilor ar fi mai bine dacă s-ar face activități interesante în timpul orelor, activități care să-i atragă pe elevi. Evident că rezolvarea nu vine chiar așa ușor… Elevii tot vor pleca de la ore, iar profesorii vor pune absențe în continuare. Și, din cînd în cînd, și cîte o razie… (Roxana SOLOMON)