Scrisoarea unui pacient la psihiatria SJU Bacău: „Am fost legat de pat ca ultimul nebun și mi s-a promis că nu o să mai ies viu de acolo!”

Un pacient a transmis Ziarului de Bacău o plângere privind compartimentul de psihiatrie din cadrul Spitalului Județean de Urgență Bacău. Pentru a-l proteja, îi vom păstra anonimatul.

Fostul pacient acuză managementul secției, dar și personalul medical, de comportament inuman. „Am fost bruscat, izbit și aruncat de colo-colo!”, este una dintre relatările pacientului, care a decis să facă public modul în care el și alte persoane internate sunt tratate.

Menționăm că secția de psihiatrie a fost modernizată recent, lucrările fiind încheiate în ianuarie 2024.

„Ca la Auschwitz”

Prin circumstanțe nefericite, am fost internat la secția psihiatrie a Spitalului Județean Bacău. Cu un deosebit regret, vreau să vă anunț prin această petiție faptul că multe din cele văzute acolo pun sub semnul întrebării managementul respectivului loc.

În cazul observat de mine (salonul 2):

– Ușa de la baie care nu se închidea, ceea ce făcea să ne facem nevoile în văzul tuturor (un lucru degradant în opinia mea).

– Lipsa hârtiei igienice (mi-au fost aduse 4 suluri de fiul meu și ele au fost luate de personal și niciodată primite înapoi).

– Geamul ce nu putea fi închis, ceea ce a făcut să fim împânziți de țânțari și să nu ne putem odihni toată noaptea.

Tot ce este posibil să fie și alte probleme, dar fac referire doar la cele văzute de mine.

Toate astea ar putea fi trecute cu vederea într-un spital major, însă atitudinea angajaților de acolo aduce cu cele din personajele ce făceau de pază la Auschwitz. Din prima clipă te simți ca într-un orfelinat din anii comuniști. Cum am ajuns la concluzia asta? De când am fost primit, am fost bruscat, izbit și aruncat de colo-colo, lucru pe care angajații îl fac cu prisosință în special cu cei mai în vârstă. Am văzut că, în doar câteva minute, un bătrân a fost pus să-și dea pantaloni jos, să fie spălat în modul cel mai barbar posibil (adresându-i-se în același timp tot felul de injurii și invective) și îmbrăcat la loc. Personalul urlă și înjură încontinuu pacienți, fără vreo diferență (posibil este o tactică germană).

Dacă încerci să vorbești civilizat cu cei din personal (în cazul meu, doream acces la telefon, având de transmis câteva documente urgent), am fost catalogat ca recalcitrant și întâmpinat cu invective. Insistând pe această temă, respectiv acces la ochelarii mei, încă de a doua zi mi-au zis că regulamentul nu permite (sic). Erau cel puțin două persoane pacienți ce purtau ochelari și nimeni nu a avut probleme cu asta.

În ziua de 27/08/2025, când am cerut acces la telefon sau, în caz contrar, să fiu externat, dacă nu mi se oferă acest drept, am fost ambuscat în salon de doi bărbați din personal, dar și doi pacienți (lucru bizar), lovit, trântit și amenințat, chiar și de o asistentă, alt lucru bizar. Am fost legat de pat ca ultimul nebun și mi s-a promis că nu o să mai ies viu de acolo. Menționez că nu am amenințat pe nimeni în niciun fel, singura mea stare era de agitație, fiindcă nimeni nu mă asculta. Norocul meu a fost o domniță asistentă care m-a ajutat să mă calmez (vă dați seama că devenisem foarte speriat de promisiunile celor de acolo), făcându-mi o injecție, eu promițând că nu mai fac nimic ce ar deranja din nou conducerea.

Pe toată durata șederii mele în stabilimentul spitalului, nu am văzut decât alinieri ca la armată, lovituri, izbiri de pereți, inclusiv la vizita medicală, unde cei din conducere nu păreau să le pese prea mult. Bătrânii erau zguduiți, zgâlțâiți ca niște mici copaci și li se aduceau injurii de genul: 

Pizda mătii de moșneag bătrân. 

Dumnezeu mă-tii de bețiv!

Cei tineri erau loviți după ceafă și de multe ori se adaugă și un picior în cur spunându-se 

Intrați în saloane Tu-vă Dumnezeu vostru de bețivi.

Un exemplu de a-l meu este că neavând ochelarii ( pe care refuzau să-mi dea) m-am urcat pe cântar și, neputând citi ce este pe ecran, am cerut ajutorul unei asistente care, pur și simplu, mi-a spus: „Dar ce-ai, băiete, ești prost?”

Din cele observate de mine, nu cred că mai mult de 15-20 de pacienți (și sunt foarte generos cu suma) aveau nevoie de îndrumare și îngrijire permanentă, de aceea nu înțeleg cum de toți eram bruscați, certați și făcuți în toate felurile. Așa cum am spus, eu și alții ca mine am avut nefericirea să ajungem acolo din cauza unor conjuncturi nefericite și nu păream a crea prea multe probleme personalului încât să fim tratați așa.

Am hotărât să vă scriu în speranța că unele aspecte se vor remedia (ușa de la baie), iar altele se vor pune la punct prin instruirea personalului. Vă rog insistent să verificați cele transmise de mine prin intermediul acestei petiții plângere și să nu uitați că toți cei aflați acolo sunt, în primul rând, oameni și merită tratați cu respectul cuvenit.

• sursa: scrisoarea unui fost pacient internat la secția de psihiatrie a SJU Bacău