Armonie și dizgrație!…

în timp ce autoritățile de la București tresar foarte rar atunci cînd e vorba de a lua măsuri ferme nu doar pentru protejarea relicvelor culturale, ci și pentru conservarea armoniei între nenumăratele monumente de arhitectură și vecinătățile acestora, autoritățile chineze își extind aria de protejare a marilor obiective culturale. Astfel, o comisie de planificare urbană din Beijing, împreună cu specialiști în relicve culturale și-au anunțat intenția de a construi aici o zonă-tampon, mai exact – un zid de aproape nouă metri înălțime în jurul celui mai mare complex de palate din lume – ORAȘUL INTERZIS. Suprafața zonei-tampon, care reprezintă aproape o treime din suprafața totală a capitalei chineze, include majoritatea locurilor în care trăia familia imperială.
Istoria acestui oraș este, pe cît de veche, pe atît de interesantă și uimitoare: un milion de oameni au muncit, timp de 14 ani, pentru a ridica un superb oraș în inima unui alt oraș, o minunăție arhitectonică în interioarele căreia s-a aflat timp de peste 500 de ani reședința celor două dinastii imperiale – Ming și Qing – ce și-au petrecut întreaga viață îndărătul zidurilor impunătoare ce străjuiau Orașul Interzis, locul unde muritorii de rînd nu aveau acces. Astăzi, Orașul Interzis, rebotezat „Muzeul Palatului”, este deschis oricărui turist, dar nu este recomandat celor grăbiți, fiind nevoie de mult timp pentru a cuprinde măreția acestui loc încărcat de istorie, mistere și enorm de multe obiecte neprețuite și pentru a putea înțelege cîte ceva din cultura acestui popor, a cărui tradiție milenară pune oarecum în umbră istoria recentă, mai puțin glorioasă.
Creat de un popor renumit pentru priceperea și migala sa, nimic din acest uriaș complex muzeistic nu este întîmplător, fiecare obiect, culoare, spațiu ori statuie avînd o semnificație aparte, uneori stranie, dar precisă în ansamblul ei. Acest complex de palate, considerat patrimoniu mondial din anul 1987, are o suprafață impresionantă – de 740 000 de metri pătrați, adăpostind 999 de încăperi, numere alese cu mare grijă astfel încîtr cel mai important locuitor al palatului să se afle sub bune auspicii și să aibă parte de viață lungă. In limba chineză, cuvîntul pentru 9 – jin – este omonim cu un cuvînt ce poate fi tradus ca „lung” sau „de durată”. Acesta este cel mai mare complex arhitectural din lume și este dispus pe axa Nord – Sud, astfel încît echilibrul dintre yin (nordul) și yang (sudul) să asigure imperiului armonia universală, iar forma Orașului Interzis este dreptunghiulară, înconjurată de ziduri înalte de 10 metri, de culoare roșie. Materialele din care sînt făcute meterezele acestui „oraș” sînt de-a dreptul uluitoare: cărămizile sînt confecționate din calcar și orez aglutinat, iar mortarul din acelasși orez, combinat de data aceasta cu albuș de ou, materiale inedite, excepționale atîta timp cît se dovedesc de o trăinicie incredibilă. De jur-împrejurul zidului armatele de lucrători au săpat tranșee adînci, umplute cu apă, scopul principal fiind, bineînțeles, unul defensiv, ulterior constatîndu-se că rezerva uriașă de apă era mai mult decît bine venită în timpul incendiilor care au devastat palatele imperiale. Fundația palatului este compusă din 15 straturi succesive dispuse încrucișat, astfel încît să fie impenetrabilă în cazul în care un atacator ar fi încercat să sape un tunel pentru a-l ucide pe împărat. Fiind simbolul puterii împăratului, Sala Supremei Armonii, care era și sala tronului, este și cea mai înaltă din Orașul Interzis, ajungînd pînă la 37 de metri înălțime, avînd în vedere și decorațiile ce împodobesc acoperișul. Pentru a urca pe impunătorul tron, împăratul străbătea un culoar realizat din dale de marmură cîntărind două sute de tone și pentru a cărui construcție au trudit 20 000 de oameni timp de 28 de zile. In centrul sălii, care are 65 de metri lungime și 37 de metri lățime, pe o platformă înaltă de doi metri se află Marele Tron al Dragonului, confecționat din lemn de santal și fiind străjuit de șase coloane groase aurite decorate cu dragoni. Palatul imperial adăpostește, de asemenea, peste un milion de obiecte de artă, constituind cel mai mare tezaur oriental, ca și numeroase săli de expoziție ce se pot împărți în două categorii, o parte prezentînd obiecte de artă antice, iar cealaltă parte – o serie de tezaure unice în lume.
Extraordinară a fost evocarea destinului ultimului împărat în filmul lui Bernardo Bertolucci, singurul regizor străin căruia autoritățile chineze i-au permis să filmeze în spectaculosul decor al Orașului Interzis. După foarte multe peripeții, ultimul împărat, pe nume Pu Yi, este capturat de ruși în 1945, fiind închis și pus să depună mărturie în procesul intentat conducătorilor japonezi din Manciuria înainte de a fi predat oamenilor lui Mao. Intre anii 1950 -1959 acesta este deținut într-o închisoare din Shenyang și apoi este amnistiat. Abia atunci i se permite să revină la Beijing, unde muncește ca grădinar o perioadă bună de timp. Ultimul împărat chinez a revenit de cîteva ori în reședința înaintașilor săi, vizitînd Orașul Interzis ca orice simplu muritor.
Pe parcursul timpului au fost întreprinse lucrări de restaurare respectîndu-se planurile inițiale ale orașului imperial și încercîndu-se reproducerea cît mai fidel posibilă a diferitelor aspecte ale vieții Palatului, așa cum acestea apar în decorațiunile, ornamentele și mobilele de interior. Asta, în deplină concordanță cu ambianța naturală a împrejurimilor palatului, care odată cu măsurile ce se vor lua nu vor mai resimți aspectele negative ale planurilor improprii de construcție și dezvoltare urbanistică ale capitalei chineze.
Spunînd toate acestea, nu pot să nu mă întreb: cînd se vor lua astfel de măsuri și în principalele centre culturale ale țării noastre, atît de bogate în vestigii culturale de excepție și care fac onoare culturii române și istoriei poporului român!? Bacăul, Tg. Ocna, Comăneștiul și chiar Slănic Moldova, ca și o serie de așezări rurale ale județului nu pot lipsi din acest cadru de referințe cultural-istorice.
Romulus Dan Busnea cu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!