Un bavarez a redat șansa unei românce țintuită într-un scaun cu rotile

Cristina Șubrescu și Wolfgang Daniel Ehrlich formează o pereche care nu se încadrează în tiparul clasic. El este un neamț jovial și comunicativ, iar ea o tînără drăguță și sensibilă, dar care a avut nefericirea de a fi condamnată la scaunul cu rotile. Cristina a fost o femeie sănătoasă pînă cînd un accident de autocar, ce a avut loc pe teritoriul Bulgariei în 1993, i-a luat dreptul de a mai merge pe picioarele ei. Wolfgang spune că scaunul cu rotile nu este diferența dintre ei, ci elementul care, de fapt, îi unește. Perechea degajă o energie pozitivă pe care nu o întîlnești la toate cuplurile, deși trebuie să lupte mult mai mult pentru a putea trăi într-o societate plină de prejudecăți.
Cei doi s-au cunoscut datorită unui articol dintr-un ziar, prin care Cristina căuta sponsori pentru o garsonieră. Au urmat o scrisoare din Germania spre România și o fotografie de-a Cristinei care a făcut cale inversă. De atunci, fotografia stă permanent în portofelul neamțului. Acum cei doi au o afacere în România, pe care se străduiesc să o susțină cu bani puțini. âmpreună colindă țara pentru a vinde bere nemțească, pe care aceștia o importă din Germania. Cristina și Wolfgang au ajuns și la festivalul „Zilele Bacăului”. Standul lor a atras o mulțime de oameni, veniți să deguste berea, dar și să asiste la mici momente muzicale pe care bavarezul le-a oferit.

Port fotografia prin care am cunoscut-o ca un talisman

Wolfgang Daniel s-a născut în Brașov în urmă cu 32 de ani într-o familie de sași. A plecat în Germania cînd era copil și a trăit acolo 20 de ani. Este un tînăr plin de viață, comunicativ și foarte prietenos. Cînd vine vorba de felul în care a cunoscut-o pe Cristina, Wolfgang se luminează. „La un moment dat, am simțit nevoia să citesc românește. S-a întîmplat ca primul ziar românesc pe care l-am citit să fie cel care conținea articolul Cristinei. M-a impresionat foarte mult povestea ei și m-am hotărît să-i scriu. Nu am stat prea mult pe gînduri, cred că totul a venit în mod firesc, ca și cum așa ar fi trebuit să se întîmple. Situația ei nu m-a făcut nici o clipă să dau înapoi. Dimpotrivă, eram mai hotărît ca niciodată să o cunosc”, își începe Wolfgang povestea. Vorbește cu mult suflet, iar privirea lui degajă căldură. Cristina este emoționată și nu spune prea multe. Cînd Wolfgang amintește de prima lor întîlnire, lacrimile sînt singura ei completare.
„Scrisoarea Cristinei a făcut o săptămînă pînă în Germania. Mi s-a părut o veșnicie pînă a venit răspunsul. Cînd am văzut-o în fotografie, nu-mi venea să cred că poate fi atît de frumoasă. Primul lucru care mi-a atras atenția a fost căruciorul în care trebuia să se miște Cristina. Era atît de vechi și de modest, că am vrut să îl schimb. A urmat o perioadă în care vorbeam permanent la telefon. Amîndoi ne doream să ne vedem în realitate. Asta s-a întîmplat pe 28 aprilie 2002”, spune Wolfgang într-o românească aproape perfectă. De atunci, ei sînt tot timpul împreună. Muncesc mult, își fac vise împreună și luptă să înfrunte mai ales prejudecățile și complicațiile pe care le implică situația lor.

Eu vreau să fiu partenerul Cristinei, nu însoțitorul ei

Iubirea celor doi poate servi ca model. Acest tînăr sănătos și plin de viață luptă ca o femeie care are un handicap locomotor să se simtă un om normal. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să schimbe căruciorul Cristinei cu un altul mai bun.
„Am comandat imediat unul nou. A fost făcut în Germania special pentru Cristina”, spune Wolfgang. Apartamentul în care locuiesc cei doi în Rîmnicu Vîlcea este adaptat în așa fel încît să-i ofere Cristinei posibilitatea de a face totul cu ușurință. Ea poate găti și poate face curățenie ca orice femeie. Se poate spăla singură, pentru că are un lift care îi permite să se ridice pînă la nivelul căzii.
„Acum poate face totul singură și sînt fericit cînd o văd că se simte bine. Să nu mă cerți, îmi spunea la început, că n-am făcut în viața mea mîncare. Acum este maestră. Tot ce gătește ea este minunat. Am pus pe mine 15 kilograme de cînd sîntem împreună. Mîncarea românească este extraordinară, ca să nu mai spun de felul în care le aranjează Cristina pe farfurie”, adaugă neamțul.
Acum, cea mai mare ambiție a lui Wolfgang este să îi cumpere o mașină specială ale cărei comenzi sînt doar la mînă. Mașina este prevăzută cu un lift care îi permite să urce la volan fără nici un ajutor. Partea cea mai dificilă este faptul că mașina este greu de înscris în România. „Am găsit pe internet o mașină pe care vrem să o înscriem în țară. Nu înțeleg de ce ne trebuie aprobări peste aprobări. La Ministerul Transporturilor mi-au spus că sîntem primul caz de acest fel. Aștept de trei luni să primesc unda verde ca să mă pot apuca de școala de șoferi”, s-a plîns Cristina.
Cei doi își doresc din tot sufletul un copil. Cum acest lucru este posibil pentru Cristina, Wolfgang se gîndește de pe acum să o ducă pentru a naște într-o clinică specializată din Germania. (Bianca TOMESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!