Vremea ca vreme!

Vremea cu ciudățeniile ei

Se schimbă nu doar timpurile, ci și vremurile!
De cîțiva ani buni nu mai avem patru anotimpuri, ci doar două: iarnă și vară. S-au dus pe alte coclauri gingașa primăvară și voluptoasa toamnă, abia dacă ne mai mint cu o mînă de zile, acolo!…
De cînd e lumea-lume, vremea a fost capricioasă. Ca să împrăștie norii negri, amenințători, dacii trăgeau în ei cu săgeți. în anul 1400 se consemnează cea mai scăzută temperatură din ultimii 12.000 de ani! Nici în primăvară, nici în vară nu s-a putut ara! în acel an cumplit se urcă pe tronul Moldovei Alexandru cel Bun. Cu toate că vremea n-a fost de partea lui, el a avut o lungă domnie, de 32 de ani! Pînă în 1560 are loc un recul al ghețurilor, urmat de o „pauză” între 1680-1740, după care are loc „Mica glaciațiune”, pînă în 1860, cînd vremea se încălzește.
„Cronica orașului Brașov” arată că în 1420 a fost o iarnă mult mai caldă decît de obicei.
Vi-l închipuiți pe Vlad Țepeș poet? Dar meteorolog? Iată o incredibilă scrisoare a lui Vlad Țepeș către vărul său Ștefan cel Mare, din martie 1457: „Și atunci în iarna aceea tîrzie care s-a năpustit cu nămeți groși peste babele lui martie, tu ai venit la mine Ștefane. Pe zăpada albă, zidurile de cărămidă ale Tîrgoviștei sîngerau ca-n ajunurile de Crăciun ale copilăriei noastre… Pe ferestrele mele se vedea Tîrgoviștea în zăpadă. Turlele aveau o lumină strălucitoare ca argintul, ramurile copacilor sticleau ca gheața…”
Frumos, nu? Ca și dacii noștri, Claus Magnus prezintă o gravură în „Historia de gentibus Septentrionalibus” apărută la Roma în 1555, în care oșteni în armuri trag cu arcuri, „în norii amenințători”. Ploi nesfîrșite duc la o mare inundație pe teritoriul țării noastre în 20 august 1593.
Inventarea termometrului de către Galileo Galilei înseamnă un pas imens în istoria meteorologiei. în „Descripțio Moldavie”, din 1716, Dimitrie Cantemir evidențiază „caracterul schimbărilor bruște ale temperaturii”, fiind astfel unul dintre primii climatologi din lume!
Ceva mai tîrziu, în 1773, doctorul Caracaș face primele observații meteorologice la București. Remarcabilă este și lucrarea publicată la Napoli în 1788 a lui Ștefan Ignaz Raicevich, intitulată „Observazione Storiche, naturali e politiche ritorno la Valachia e Moldavia”. Medic, preceptorul fiilor domnitorului Ipsilanti, era totodată și un om de cultură, făcînd în cei șapte ani de experiență aici, o serie de observații asupra climei Țărilor Române.
Revenind la climă, anul 1816 a fost unul fără…vară!
Atenție! în luna iunie a nins abundent ca în plină iarnă, iar lunile iulie și august „au fost ferecate de geruri cumplite”. Ce găsim în documentele americane? Primul val neobișnuit de frig a ajuns în America în 6 iunie 1816: „Zăpada s-a așezat într-un strat gros de 15 cm. Un vînt pătrunzător prăvălea oamenii din mers. Gerul s-a menținut pînă la 11 iunie. Al doilea val de frig s-a abătut pe 9 iulie, iar al treilea și al patrulea, la 21 și, respectiv 30 august”. Peste tot unde a bîntuit iarna în acea vară, a distrus toate semănăturile, iar frunzele copacilor s-au făcut negre.
în Canada „gerurile au fost și mai puternice, distrugînd grîul și porumbul”.Cel mai greu a fost îndurată acea iarnă în Europa, „unde oamenii au început să mănînce mușchi, licheni, scoarță de copaci. Mii de oameni au murit de foame și frig”.
Petrache Poenaru, inventatorul „tocului umblător”, publică în 1836, la București în gazeta „Muzăul Național”, observațiile sale meteorologice, iar la Iași profesorul I.Pangrati scria că în timpul acestei ierni, „temperatura scăzuse pînă la – 36 grade” și că „mercurul termometrelor înghețase”.
Deosebit de important este și faptul că la „Școala Vasiliană” din capitala Moldovei, în deceniul al patrulea al secolului XIX meteorologia era materie de studiu. Chiar Mihai Eminescu era de părere că „toamna nu mai e toamnă, nici vara nu mai e vară”.
Dar iată cîteva din capriciile vremii, surprinse în secolul XX de ziarele epocii: La 28 septembrie 1932, scris „Dimineața”, s-au înregistrat „50 de grade la soare în capitală și 34 de grade la Craiova, iar a doua zi la Predeal „la umbră, înregistrîndu-se 25 de grade”. Un an mai tîrziu, pe 7 iunie 1933 „a nins în capitală”. „Fulgii mici, de zăpadă, scria „Adevărul”, care s-au văzut la orele 19 topindu-se în aer, înainte de a atinge solul”. Pe 30 iunie 1935, „după cele 47 grade de alaltăieri, termometrul a înregistrat ieri după amiază 50,2 grade la soare de sol. La umbră, temperatura a fost de 34 de grade. La Galați, termometrul a arătat 34 de grade la umbră, la Iași 31 de grade…”. Zilele de 23, 24 și 25 martie 1937 sînt de adevărată vară, „înregistrîndu-se la umbră…25 de grade”. Dar „bucuria căldurii” nu durează decît cîteva zile. „Dimineața” din 29 martie anunța că „ieri dimineață la ora 6 a început să ningă la Predeal. Temperatura a scăzut brusc, stratul de zăpadă s-a așternut în grosime de cîțiva centimetri”.
O statistică meteo „de excepție” au întocmit-o meteorologii francezi începînd din 1961. Spicuim:
– 1961, în Africa Orientală ploi nemaivăzute, marile lacuri atingînd niveluri niciodată înregistrate în secolul XX.
– 1962-1963, iarnă grea în Europa, zăpezi uriașe. La Bacău s-a circulat doar cu tancul!
– 1964-1965. S.U.A. se confruntă cu o secetă nemaiîntîlnită din 1738. Portul Murmansk, care nu îngheață, este blocat pentru prima dată de cînd se știe de banchiza Oceanului Arctic.
– 1966-1967 – iarnă grea în toată Europa.
– 1968-1970, gheața încercuiește coastele Islandei pentru prima dată din 1888.
– 1971-1972, iarnă grea în U.R.S.S. și Turcia.
– 1973-1974, în Australia de nord-est ninge pentru prima dată de cînd se știe.
– 1975, iarnă blîndă în Anglia, dar secetă timp de 16 luni.
– 1976, călduri mari în iunie și iulie în Europa.
– 1977, perioadă de secetă în Europa.
– 1978, iarnă grea în emisfera sudică.
– 1979, căderi de zăpadă, abundente, în Africa.
– 1980, inundații în Canada.
– 1981-1982, vară secetoasă în Europa occidentală.
– 1983, ninsori în India în plină vară.
– 1984, cea mai grea iarnă în S.U.A. și Canada, cu zăpezi de 4 m.
Sărim la anul care ne interesează pe noi, 1989. Știți cîte grade erau pe 21 decembrie? Plus 9 grade! După „revoluție”, dimineața de 6 noiembrie, în Bacău a însemnat debutul unei zile de adevărată iarnă, după ce a fost precedată de o zi de autentică toamnă. Miercuri, 20 noiembrie 1996, la prînz au fost 14 grade la Bacău.
– Vineri 20 iunie 1997, orele 16,50, a bătut gheața cu o intensitate neobișnuită, iar pe 7 august au început a pleca cocorii.
– Marți, 5 octombrie 1999, a fost căldură de 30 de grade. S-a făcut plajă la „Insula de Agrement”.
– Miercuri, 13 decembrie 2000 „ziua soare și temperatură de 10 grade plus.
-7 octombrie 2001, temperatura 20 de grade. S-a mers pe stradă cu „mîneci scurte”.
Vor dispărea iernile în 2080? S-ajungem pînă atunci și ‘om vedea!… (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!