Recurs la istorie

„O inimă leală și devotament fără de margini”

* Omniprezența domnitorului-rege Carol I desprinsă din
mesajele și cuvîntările primelor decenii de guvernare – 1866-
1886

Abordarea subiectului enunțat este prilejuit de motivația a două
obiective – unul din prezent și altul din trecut: prezentul – ni l-a oferit
aniversarea recentă a 140 de ani de la înființarea Senatului și a
sistemului bicameral românesc, iar cel din trecut – publicarea în
1939, de către Constantin C. Giurescu, a volumului I din lucrarea
„Cuvîntările regelui Carol I” în Editura „Fundația pentru Literatură
și Artă” – „Regele Carol al II-lea” privind guvernarea deceniilor
1866-1886. Acest eveniment editorial a avut loc la îndemnul
Regelui Carol al II-lea consacrat împlinirii (în 1939) a centenarului
nașterii celui dintîi rege al României (20 aprilie 1839) Carol I.
Perioada 1866-1886 inclusă în volum cuprinde evenimentele cele
mai importante din domnia lui Carol I: venirea ca domnitor al
României (10 mai 1866); proclamarea și promulgarea
independenței absolute de stat de la 9 -10 mai 1877; încoronarea,
ca rege, a lui Carol I de la 10 mai 1881, avînd coroana făurită din
oțelul stropit cu sîngele dorobanților, căciularilor și călărașilor pe
cîmpiile Bulgariei.
La aceste evenimente, cît și în multe alte împrejurări la care ne vom
referi, desprinse din lucrarea citată, domnitorul Carol I devenit rege
a fost omniprezent și prin mesajele și cuvîntările rostite și-a
exprimat, de fiecare dată, adeziunea la țara adoptivă – România -, la
generozitatea și bărbăția poporului român și la intransigența cu
care-și urmărea îndeplinirea misiunii de prinț-domnitor și apoi de
rege.
La sosirea prințului Carol de Hohenzollern – dinastia Sigmaringen -,
la 9 mai 1866, acesta a fost întîmpinat, la Pitești, de către generalul
Nicolae Golescu – locotenent domnesc, și de Ion Ghica –
președintele Consiliului, urîndu-i „Bun venit”. Prințul Carol,
răspunzînd, mulțumește piteștenilor, afirmînd: „Punînd piciorul pe
pămîntul noii patrii am devenit român” și-și va închina viața fericirii și
prosperității românilor” A doua zi, la 10 mai 1866, principele Carol a
depus jurămîntul în Adunarea Deputaților: „Jur a fi credincios legilor
țării, a păzi religiunea României, precum și integritatea teritoriului ei
și a domni ca Domn constituțional. în Declarația Solemnă făcută
după depunerea jurămîntului, Carol I arată: „Ales de către națiune,
cu spontaneitate, Domn românilor, Mi-am părăsit, fără a sta la
îndoială și țară și familie, spre a răspunde la chemarea acestui
popor care Mi-a încredințat destinele sale. Punînd piciorul pe acest
pămînt sacru, am și devenit român”(…). „Primirea plebiscitului îmi
impune, o știu, mari datorii, sper că âmi va fi dat a le împlini. Eu vă
aduc o inimă leală, cugetări drepte, o voință tare de a face binele,
un devotament fără margini către noua Mea patrie și acel neînvins
respect către lege, pe care l-am cules în exemplul alor Mei.
Cetățean astăzi, mîine, de va fi nevoie, soldat. Eu voi împărtăși cu
dumneavoastră soarta cea bună ca și pe cea rea. Din acest
moment, totul este comun între noi, credeți în Mine, precum cred eu
în d-voastre. Trăiască România”!
în perioada celor două decenii de guvernare (1866-1886)
domnitorul devenit rege (1881) – Carol I a fost omniprezent în cele
mai diferite situații, în 492 de cazuri adresîndu-se prin: Mesaje,
Cuvîntări, Toasturi, Alocuțiuni, răspunsuri la felicitări, Ordine de zi
către armată, Proclamațiuni, Adrese, închinări etc.
Mesajele erau prezentate cu ocazia deschiderii și închiderii,
dizolvării Corpurilor Legiuitoare – Senatul, sau Camera Superioară,
Camera Deputaților (inferioară), a deschiderii și închiderii lucrărilor
Sfîntului Sinod, întrucît Biserica Ortodoxă Română era socotită
instituție de stat; Cuvîntările erau rostite în cele mai diferite situații,
ședințe solemne, inaugurări, învestituri în diferite funcții laice și
bisericești, împărțiri de premii și diplome școlare -secundare și
universitare etc.; Toasturile erau prilejuite de diferite ceremonii
aniversare, vizite protocolare – interne sau externe, sărbători legale,
cine, prînzuri oficiale; Alocațiunile – la încredințarea steagurilor de
luptă unor unități militare distinse, vizitele unor reprezentanțe
militare străine etc.; Răspunsuri la felicitările primite de la Corpurile
Legiuitoare, instituții, persoane, delegații interne și externe;
Ordinele de zi adresate Armatei, Gărzii Naționale, încredințarea
unor misiuni de luptă, decorarea și brevetarea unor fapte de vitejie,
oferirea unor drapele de luptă; Proclamațiuni – adresate locuitorilor
unor provincii românești unite la patria-mamă, ca cea de la 14
noiembrie 1878 destinată dobrogenilor; Adrese – destinate Adunării
Deputaților, agenților diplomatici interni și externi, ministerelor,
șefilor de instituții centrale și locale, către Adunarea Constituantă,
Curtea de Casație, Curtea de Conturi, eparhii și episcopate,
consulilor puterilor străine, primarilor și prefecților unor localități
urbane și chiar rurale, directorilor unor institute de învățămînt și
cercetare, președintelui Academiei Române, comandanților unor
mari unități militare etc.; închinări pentru țară și pentru armata
română, pe care le privea întotdeauna cu dragoste și încredere.
(prof. dr. Jean CIUTĂ)țar

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!