Frizerițele

Spitalul Județean are, printre altele, și un serviciu care se ocupă de aspectul fizic al pacienților internați. Mai precis, frizeria, unde două angajate extrem de simpatice îi tund și îi bărbieresc pe bolnavi. Cum serviciile sînt gratuite, fiecare frizeriță are peste 20 de „clienți” în fiecare zi.

Ciocănesc la ușa salonului, apoi intru. Nu sînt însă singur. Lîngă mine se află una dintre frizerețiele Spitalului Județean, Genoveva Macovei. Sau, cum o cunoaște toată lumea, doamna Jeni. „A sosit frizerița! Ce fac băieții? V-ați făcut frumușei sau vă face mama? Nu face nimeni temperatură că nu vine frizerița?”, așa îi întîmpină doamna Jeni pe pacienți. Mereu zîmbitoare, are cîte o glumă pentru fiecare bolnav, pentru a-l face să mai uite de necazul care l-a adus aici.
Ne începem circuitul de la etajul cinci al spitalului. Primii pacienți care beneficiază de serviciile frizeriței sînt cei de la Cardiologie. Intrăm în fiecare salon, dar ghinion. Toți bolnavii sînt tunși și bărbieriți. „Am fost de curînd aici”, ne explică frizerița. Ieșim pe hol, cînd un bătrînel ne vede și strigă după noi. „Doamna Jeni, da’ veniți și la noi, la daibet!”, spune omul în pijamale, care apoi o zbughește pe ușă în salon. Doamna Jeni îmi explică. „Nu știu de ce, dar așa spun oamenii la secția de Diabet”.
Intrăm după bătrîn. Acesta stă cocoțat în vîrful patului și își arată fața pe care au crescut firele de păr cărunte. Frizerița pune imediat geanta cu ustensile pe masă, scoate spuma, briciul și, cît ai clipi, bătrînul este bărbierit. Odată terminat, cererile bolnavilor încep să curgă. Unul vrea și el bărbierit, altul să i se scurteze părul, și tot așa. Doamna Jeni îi analizează cu atenție și dă verdictul. „Voi vă puteți deplasa, așa că trebuie să veniți la frizerie. în spital se tund numai pacienții nedeplasabili”, lămurește femeia rapid lucrurile. Pacienții încep să își facă fiecare programarea la frizer.
Mergem și la Medicală. Doamna Jeni „ochește” un alt bătrînel, bărbos, trăgînd aer din tubul de oxigen. „Tataie, vrei să te bărbierească mama?”, îl întreabă frizerița. Nici nu apucă bătrînul să răspundă afirmativ, că deja frizerița îl spumează pe față. „Am să te fac așa de fin, tataie, că ai să îți aduci aminte de prima dragoste”, glumește frizerița. Fața bătrînului se luminează brusc și pentru cîteva clipe uită de boală. Frizerița este primită apoi cu brațele deschise de toți pacienții care doresc să fie aranjați.

La Doamna Jeni se tund și oameni veniți din oraș

Genoveva Macovei este cunoscută de tot spitalul. Firea ei optimistă și modul în care se apropie de bolnavi au făcut ca aceasta să fie îndrăgită de toți. Mai ales că pe fiecare îl alintă. Astfel, bătrînii, cu părul alb, sînt alintați „păpădii”, copii – „îngerași” și „bombonici”. Pacienții din Reanimare și Chirurgie au apelativul de „broscuțe mici”. „Flăcăii mamei”, „guriță mică” sînt alte formule pe care frizerița le folosește din belșug pentru a intra în grațiile bolnavilor. Doamna Jeni are în grijă bolnavii din clădirea nouă a Spitalului Județean. în fiecare zi, de la ora 8.00 la 12.00, ea merge prin secții pentru a-i aranja pe bolnavii imobilizați la pat, iar de la prînz la 16.00 muncește la cabinetul din incinta spitalului.
„Sînt zile în care tund și bărbieresc și cîte 20 de bolnavi. Asta depinde și de cîți pacienți sînt internați. De regulă, în spital se tunde scurt, pentru igienă, pentru că nu este salon de coafură. Oamenii sînt bolnavi și toți vor să termin cît mai repede, pentru că este dureros și pentru ei. Mai ales cei care stau săracii cu picioarele prinse în aparate pe la Ortopedie. Trebuie să îl tunzi pe pernă, să îi întorci capul, iar săracul bolnav se vaită că îl doare și atunci trebuie să tunzi contra-cronometru”, povestește Genoveva Macovei.
însă la ea vin să se tundă chiar și foști pacienți ai spitalului. Exact în timpul documentării, la ușa frizeriei din spital a venit un bărbat civil. Am rămas uimit că nu are pijamale. „Eu sufăr de psoriazis și nu mă tunde nici o frizeriță în oraș. înainte mă chinuiam singur. Am fost internat, și în spital m-a tuns doamna Jeni. De atunci, vin și mă ajută mereu”, ne-a mărturisit bărbatul. Sînt și tineri care îi cer frizeriței tunsori mai moderne, cu perciuni subțiri și filați. în funcție de timp, frizerița Jeni le satisface dorințele.

Frizerița Marcela se ocupă de „glumeți”

Cea de-a doua frizeriță de la spital este Marcela Tofan. Ea lucrează aici de mai bine de 18 ani. Frizerița răspunde de pavilioanele spitalului. „Am lucrat mai bine de 11 ani la patul bolnavului. Printre bolnavii mei sînt și glumeții (bolnavii internați la Psihiatrie, n.r), cu care mă împac foarte bine. Atît timp cît le vorbești frumos, sînt cei mai buni clienți. Dacă vine cîte unul la mine și îl tund, cînd se întoarce în secție și este văzut de ceilalți, la ușa mea ajung 11 pacienți care vor să fie aranjați”, ne povestește și Marcela Tofan. Printre pacienții ei se mai numără și copii din pavilionul HIV, care aparține de secția Boli Infecțioase Copii. Aceștia o numesc pe frizeriță „mama Marcela” și se bucură mereu cînd o văd. Frizerița le face toate gusturile în materie de tunsori. Și-a luat fixativ, gel, vopsea de păr și tot ce trebuie într-un salon de coafură pentru a le face părul micuților. „Toate le-am luat eu și mă bucur că pot să le fac măcar această bucurie, că și așa au fost năpăstuiți de soartă. Le fac țepi, îi geluiesc, modele, creste sau șuvițe, tot ce este acum la modă”, recunoaște frizerița.
Micuțul „salon de coafură” este asaltat și de femeile internate la Psihiatrie, care solicită vopsit, bigudiuri, fixativ și toate coafurile cerute în mod obișnuit într-un salon specializat.
Cele două frizerițe ale spitalului au absolvit școli de meserii cum se făceau pe vremuri și chiar dacă salariul este mic, ca la orice bugetar, ele își fac munca cu bucurie. Iar bucuria lor, de cele mai multe ori, îi face pe bolnavi să uite, fie și doar pentru o clipă, că sînt bolnavi. (Claudiu TĂNĂSESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!