Punctul pe „i”

Temporizatorul

Privită din poziția de strictă neutralitate, dacă un român poate fi neutru, istoria modernă și contemporană a României poate fi caracterizată drept tragi-comică din perspectiva efemerilor conducători. Excepție fac perioadele lui Alexandru Ioan Cuza și regelui Ferdinand.
Partea tragică se datorește și poporului, care niciodată nu a ales drumul pe care, poate, îl merita. Cum să nu rîzi de propria-ți soartă tu, popor român ce cauți cu înfrigurare prinț străin! Acesta vine travestit ca servitor al Brătianului și reușește o domnie îndelungată și o bogăție pe măsură.
Azi ne repezim să criticăm dictatura lui Ceaușescu, făcîndu-ne a uita că regele-voiajor Carol al II-lea a introdus dictatura regală, umilind partidele ce nu aveau alt scop decît acapararea puterii!
După cel de al II-lea război mondial sîntem pasați „tătucului Stalin”, iar românii își omoară elitele care nu reușesc să fugă peste hotare. Astăzi, elitele – cîte au pretenție că se fac vinovate de această calitate, trag targa pe uscat ori dădăcesc șefii de partid, care de cele mai multe ori nici nu le iau în seamă.
Perioada de involuție economică din 1990 și pînă astăzi a aparținut, cu o întrerupere de 4 ani, Iliescului – adăpat din plin la filozofia marxistă. Cît despre dizidența de pînă în anul 1989 trebuie puțină aducere-aminte, pentru că un dizident veritabil ori dispărea, ori trebuia să șteargă putina, iar în cel mai fericit caz trebuia să treacă la „munca de jos” și nu șef de editură.
Găselnița cu „Starea Națiunii” a fost o capcană perfectă pentru președintele țării. La ultima emisiune TV cu pretenție că se rezolvă problemele națiunii, d-l Grușcă a avut sclipitoarea idee să-i reamintească domnului președinte, prin secvențe TV, că în fond a fost și rămîne un propagandist, un gurist de Cotroceni. Astfel, în ultimul mandat pe care îl consideră benefic pentru țară, a turnat mereu în urechile credule fraze privind marea sa grijă pentru amărîții care trăiesc mai rău ca în epoca hulitului Ceaușescu.
în toate aparițiile pe micul ecran a îmbinat cu măiestrie idei privind reforma sistemului de pensii, bătrîneți demne și liniștite, locuințe sociale, siguranța cetățeanului, renașterea speranței, criticînd cu „mînie proletară” folosirea funcției publice pentru îmbogățire, justiția cu două viteze, capitalismul de cumetrie.
Excelența Sa – viitorul fost prea mult președintele României uită cît de greu a cedat ca ministresa Justiției să fie înlocuită din funcție!
Și vine primul om de stat, după 10 ani de conducere a țării, să acuze o tranziție prelungită, nedîndu-și seama că toate se datoresc domniei-sale, care a fost Marele Temporizator.
Recunoaște în fața națiunii că pentru anumite categorii de cetățeni situația este insuportabilă. Păi de ce, alesule, că atît de mult vă place să vi se spună „sărac și curat”?!
Se vaită azi că s-au pierdut 6 milioane de locuri de muncă; o constatare care îl dezavantajează pentru că sub oblăduirea sa a fost pusă economia pe butuci. Probabil că d-l președinte se consideră la căminul cultural din Ciorogîrla atunci cînd laudă pribegia românilor ca pe un factor favorizant. Adică, ni se risipește țara, rămîn satele pustii, se destramă familii, devenim slugile Apusului și locatarul de la Cotroceni surîde în barba spînă că intră ceva valută în țară! Critică fenomenul corupției care a cuprins toate nivelurile și caracatița grupurilor de interese, dar nu aduce o singură propunere pentru stîrpirea flagelului. Jalnică prestația președintelui! Simplele constatări nu au nici o valoare dacă nu se propun și ceva măsuri.
Abureala cu separația puterilor și cu limitele funcției supreme nu ține pentru că este arhicunoscut faptul că întotdeauna a fost președinte forte, premierii fiind obligați să-și fixeze pasul după Cotroceni. Și ca să pună capac la toate vorbele de clacă, d-l președinte ne spune că îl cunoaște pe d-l Năstase încă din 1990, îi prezintă un curriculum vitae și ne îndeamnă să-l alegem președinte. Tataia Ilici consideră că românii s-au tîmpit cu toții. Pînă ieri spunea că este arogant și are probleme cu sănătatea, iar azi îi face propagandă electorală. Păi bine, onorabile, dai cu Constituția de pămînt? Sau îi mulțumești „infatuatului” pentru că cedează locul din capul PSD?
Considerăm că sfetnicii de taină ai președintelui erau în concediu pentru că ultimul discurs nu este al unui președinte la sfîrșit de 3 mandate, ci al unui student anul I de la Științe politice. Sau, poate, în marea sa știință în ale propagandei, nu a acceptat sugestiile consilierilor prezidențiali!
Proverbul cu tăcerea și filozofia ar trebui repetat de chiriașul Cotrocenilor pînă la trecerea în tărîmul fără propagandă. O bilă albă pentru Televiziunea Română, indiferent dacă a pregătit sau nu o „capcană pentru un singur președinte”. (Jan NEGRU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!