Invitație la dialog

Podul-catastrofă de peste Siret

Eduard Ștraub – profesor-pensionar Bacău: Orice șofer sau pasager care este nevoit să călătorească, din motive de serviciu sau private, pe traseul ce leagă Bacăul de comunele Tamași, Horgești, Pîncești, Răcătău, are ocazia să se confrunte cu o stare deplorabilă a suprafeței carosabile (așa-zis asfaltată?!) în zona satului Galbeni – comuna Nicolae Bălcescu, dar mai cu seamă a podului rutier de peste Siret, cît și pe o porțiune de asfalt din perimetrul satului. Această zonă rutieră este presărată la tot pasul cu gropi care influențează negativ fluența traficului rutier, producînd oricărui autovehicul defecțiuni la sistemele de direcție, de iluminare și de suspensie și punînd, astfel, în pericol siguranța circulației. Conducătorii auto sînt nervoiți să facă un adevărat slalom printre gropile ce se cască în asfalt pentru a nu afecta starea tehnică a mașinilor. Se pune întrebarea: de ce organele abilitate, cum ar fi Direcția de Drumuri, prin inspectorii teritoriali, nu se implică pentru remedierea acestor carențe? Cu costuri mici s-ar putea rezolva această problemă stringentă, atît a locuitorilor ce trăiesc în aceste zone, cît și pentru asigurarea unui transport civilizat, de marfă și călători, în condiți optime și de siguranță, de care au atîta nevoie localitățile rurale respective.

Pauză la infinit!

Aurel Zgheran – pictor-decorator, Buhuși: Instituțiile de cultură ale orașului își desfășoară (mai mult, nu!) activitatea după criterii pe care locuitorii orașului nu reușesc cu nici un chip să le înțeleagă. Iată unul dintre exemple: orarul zilnic – 9,00 – 17,00; luni – închis. Secția din Buhuși a Muzeului de Istorie din Bacău este (ar trebui) să fie deschisă publicului larg, dar după cele ce se întîmplă aici de acest privilegiu se bucură doar cei doi salariați. Aceste persoane sînt singurele pentru care muzeul își deschide, zilnic, ușile, fiindcă vizitatori nu prea sînt; adică nu sînt deloc. Cei doi privilegiați se numesc Dan Savinoiu, care se recomandă „conservator”, cu responsabilități de gestionare a bunurilor instituției, respectiv Adelina Acasandrei – care stă aici în toate zilele, somnolentă și plictisită, privind impasibilă, ca și exponatele din jur, în gol. Este femeia de serviciu și, pentru a nu vegeta fără pauză, mai mătură din cînd în cînd frunzele răvășite pe alei de vîntul toamnei. Nici un ghid, nici un muzeograf, nimeni. Să ne mai mirăm, așadar, unde sînt vizitatorii?!u sînt deloc. Cei doi privilegiați se numesc Dan Savinoiu, care se recoma

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!