Recurs la istorie

Neuitate vremi

* 1 Decembrie 1918 și Bacăul

Bacău, 1 decembrie 1918. E zăpadă multă, frig și „soare cu dinți”. La „Casa ing. Anania”, fost sediu al Armatei de Nord, apoi al Armatei a II-a sub Alexandru Averescu și comandament la trei companii ale Armatei a IX-a rusă, apoi „Primărie”, „Prefectură” și „Ateneul Cultural”, flutură steaguri tricolore.
„Ateneul Cultural”, faimoasa clădire ridicată de arhitectul G. Sterian era, de peste doi ani de zile, spital pentru răniții de pe frontul de la Oituz-Cașin-Slănic.
Acum, la 1 decembrie, sala mare, care încă mirosea a cloroform și spirt, fusese împodobită cu steaguri tricolore, iar doamnele din oraș își sacrificaseră „mușcatele” pentru a face interiorul cît mai primitor. în scurt timp sala se umplu pînă la refuz. Puteau fi zăriți protopopul de Bacău, Theodor Zotta, foștii prefecți Ercol Rosetti și Gheorghe Văsescu, institutorul Dimitrie Mihăilescu – „apărător al învățătorimii”, profesorul Nicolae Muscă, învățătoarele Caliopia Ivașcu, Natalia Pavelescu și Maria Climescu. Se vedeau soldați și ofițeri veniți direct de pe front, dar și „corpul ziariștilor”, alcătuit din Grigore Grigorovici și George Țintă -„corespondent de ziare”, G. Grigore – ziarist corespondent la „Minerva” și „Dacia”. Li se alăturau Bernard Klein și Paul Bistrițeanu, acesta fiind „prim redactor la ziarul local „Gazeta Bacăului”.
începu festivitatea. O goarnă răsună, iar un soldat se urcă pe scenă cu un steag ce fusese purtat în focul luptelor de la Oituz. Preotul Zotta făcu o slujbă de binecuvîntare. Cu emoție în glas, primarul Vasile Pavli, avîndu-l alături pe noul prefect Eugen Șendrea, spuse: „Stimați băcăuani, Bucuria armistițiului general de 11 noiembrie este una din cele mai mari din istoria poporului român. Pe platourile și colinele acestui județ, unde atîția vrednici și bravi oșteni au luptat pe acest teritoriu, au rămas nepieritoare urme ale celor ce s-au distins pentru vitejia și credința lor în slujba națiunii și patriei întregite. Aici se găsesc mormintele atîtor viteji și legendari patrioți căzuți în lupte pentru cauza națională realizată prin războiul cel mare. Tot pe acest teritoriu au căzut vitejește legendarul grănicer Mușat, scriitorul bucovinean Ion Grămadă, înflăcăratul ardelean locotenent Rebreanu Emil și tot aici și-a făcut pregătirea de luptă eroina Ecaterina Teodoroiu de la Jiu, de aici a fost viteazul călăreț veteranul Donici, tot aici Regele Ferdinand și Regina Maria au fost în tranșee cot la cot cu soldatul și tot pe acest teritoriu, la Coșna – Tg.Ocna, Principele moștenitor, Suzeranul de azi, a primit botezul de sînge alături de bravii vînători de munte și cîte alte asemenea scumpe amintiri înălțătoare din marele război își au originea în aceste frumoase ținuturi și vremuri grele trăite.
Domnilor și doamnelor,
în neuitatele vremi ale marelui război, cînd vitejia și devotamentul își măsurau puterea cu moartea pe întinsul fronturilor, populațiunea băcăuană îndura cu stoicism, ca tot românul, clipele grele ale războiului care le brăzda cu tranșee și obuze și căminul și sufletul, dar hotărîți a muri pe pămîntul strămoșesc, ceas cu ceas urcau și scoborau alături și pentru luptătorii la linia de foc, la tot felul de greutăți inerente luptelor. Trăiască bravii noștri ostași!
Trăiască România întregită!
Lumea izbucni în urale, apoi ieșiră în stradă în frunte cu mica fanfară a municipalității. Se intonă „Imnul Regal Român”, după care, cu steagurile desfășurate, mulțimea străbătu orașul pînă la Primărie cîntîndu-se „La arme” și „Deșteaptă-te, române”. Se uitase pentru o clipă de bubuitul tunurilor, de foame, de frig. Se sărbătorea cea mai importantă zi a națiunii române, 1 Decembrie 1918.
Pentru eroii neamului băcăuanii vor planta stejari în curtea Colegiului „Ferdinand I” și a „Școlii de meserii”, semn al recunoștinței veșnice… (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!