Născut pentru a suferi

Undeva, într-un colț îndepărtat al județului, trăiesc două familii care s-au născut într-o sărăcie lucie. După zeci de ani în care soarta le-a fost mereu potrivnică, norocul le-a surîs, în sfîrșit. Le-a scos în cale mai mulți oameni cu suflet, care le-au întins o mînă de ajutor și le-au făcut traiul mult mai ușor. Dar dacă una dintre aceste familii a înțeles că Dumnezeu îți dă, dar în traistă nu-ți bagă, cealaltă continuă să aștepte tot la mila celorlalți.

în satul Ocheni, comuna Huruiești, își duce traiul lîngă mama lui un tînăr care, ajutat de niște oameni generoși, dar și de propria-i voință, a cîștigat lupta cu destinul. Povestea vieții lui pare desprinsă din romane. Născut în urmă cu 32 de ani, Costel Lupu a venit pe lume într-o familie roasă de sărăcie. Familia Lupu, care ulterior s-a mărit cu încă o gură de hrănit (o fată), locuia într-o căsuță din paiantă compusă dintr-o singură cameră, cu lut pe jos și mobilată cu un pat, o masă și o sobă. Și, ca și cum aceasta nu ar fi fost de ajuns, după cîțiva ani, părinții s-au despărțit. Băiatul a fost luat de tatăl lui în București, dar nici aici nu a dus un trai ușor, așa că prin clasa a XI-a a fugit de la tată și s-a întors la mamă. A muncit cu ziua alături de ea mulți ani, după care a plecat la ruși să lucreze. Dar, în 1999, a fost nevoit să revină în țară pentru că s-a îmbolnăvit la plămîni. A făcut tuberculoză.
Prin grija Fundației de Sprijin Comunitar (FSC), luni în șir a stat internat în spitale și sanatorii. Dar, cu toate acestea, de cum revenea acasă, în cămăruța umedă, rece, începea, din nou, să se simtă rău. „Starea sănătății lui s-a înrăutățit din ce în ce mai mult, încît a ajuns să nu se mai poată ridica din pat. Ne-am gîndit că, în primul rînd, trebuiau să fie schimbate condițiile în care locuia” ne-a spus Dănuț Darie, din cadrul FSC. Aceasta a adunat bani și cu ei a cumpărat materiale de construcții pentru o nouă locuință. Sensibilizați de efortul făcut de fundație, mai mulți localnici s-au oferit ei să le ridice casa. De mai bine de trei ani, familia Lupu locuiește într-o clădire nouă, cu două camere.

Apariția la o emisiune televizată i-a purtat noroc

Dar, în ciuda efortului depus de FSC și sătenii din Ocheni, între timp, boala tînărului s-a agravat și mai mult. Dus la medici specialiști, bărbatul a fost diagnosticat cu coxartroză bilaterală și spondilită anchilopoetică. Pentru a se putea deplasa, trebuia operat la ambele șolduri și să i se implanteze o proteză. Dar, de unde bani pentru o astfel de intervenție chirurgicală costisitoare? O inspirație de moment, însă, a făcut ca șansa să-i surîdă iar. „La sfîrșitul anului trecut, m-am dus la emisiunea «Iartă-mă». Vroiam să-mi cer iertare de la tatăl meu pentru că am plecat de la el. Tatăl meu nu a răspuns dorinței mele, dar am reușit să-i impresionez pe alții, străini. O familie de români din Bistrița Năsăud, stabilită în Irlanda, a văzut emisiunea și s-a angajat să suporte toate cheltuielile cu intervenția chirurgicală și proteza de șold. A plătit pentru acestea peste 100 de milioane lei”, declară Costel Lupu.

A prășit sprijinindu-se în cîrje

Zilele trecute, l-am găsit pe Costel depănușind porumb. Stătea în cărucior și lucra. A muncit toată vara la cîmp cot la cot cu mama lui, sprijinindu-se din cînd în cînd în cîrje. A făcut rost și de lemne de foc pe care le-a tăiat singur. Cît de harnici sînt cei doi se simte în toată gospodăria. Casa arată ca o bijuterie. De la ferestrele curate ca lacrima zîmbesc ghivece de flori, în camere este ordine ca într-o farmacie. în curte, toate lucrurile sînt așezate la locul lor.

Patima beției i-a făcut nedoriți de comunitate

Din păcate, nu același lucru se poate spune și despre Maria Stelea, de 50 de ani, din satul Valea Sălcii, comuna Vultureni, mamă a doi copii. Femeia provine dintr-un orfelinat, din București. Pînă în 2003, timp de șapte ani a locuit împreună cu cei doi copii și concubinul ei într-un grajd, în comuna Stănișești. în primăvara anului 2003, proprietarul a vîndut grajdul, astfel că întreaga familie a rămas fără acoperiș deasupra capului. S-a aciuat apoi într-o boxă de la un bloc, fără lumină, și doar cu un pat și o măsuță. Aici au fost lăsați să stea pînă în toamna anului 2003, cînd s-au trezit din nou în stradă. Deși părinții nu meritau să fie ajutați, FSC a decis să sprijine și această familie. „Mai întîi am căutat să-i găsim o casă cu chirie. Din păcate, nimeni nu a vrut să-i primească pentru că femeia și concubinul ei umblau numai beți. Așa că toți se fereau de ei. Noi ne-am gîndit că, totuși, trebuie să li se dea o șansă”, ne-a spus Dănuț Darie. FSC le-a căutat și le-a găsit o casă de închiriat în Vultureni, unde cei patru au locuit pînă în primăvară. De cîteva luni, mama și copiii (tatăl i-a părăsit) s-au mutat în locuința lor, o casă cu o cameră și bucătărie, plus o jumătate de hectar de teren agricol, cumpărate de FSC. Tot această fundație le asigură haine și alimente, le-a procurat cărămidă, plită și o rolă. Cu acestea, Primăria Vultureni urma, zilele trecute, să le construiască o sobă cu lucrătorii ei.

Copiii sînt ținuți departe de muncă

Nu la fel de preocupată, însă, de confortul ei și a celor doi copii ni s-a părut a fi Maria Stelea. Am poposit în gospodăria acesteia, împreună cu reprezentantul FSC, Dănuț Darie, într-una din zilele trecute. Era aproape de ora prînzului. Prin curtea casei zăceau aruncate sticle de băutură goale, PET-uri de suc, pantofi rupți. în cameră se vedea clar că nu fusese măturat de multă vreme. Peste tot domnea dezordinea. Imediat ce ne-a zărit, femeia a început să se plîngă că nu este ajutată de comunitate. Pretinde de la aceasta sprijin, dar nu concepe ca pe copiii ei, Maria Cristina, de aproape 15 ani, și Constantin Mihai, de 13 ani și jumătate, să-i pună la treabă. Cu o asemenea educație, și ei vor ajunge să stea numai la mila celor din jur. (Elena ȚINTARU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!