Profesorul Stanciu a fost ispitit de ghicitul în cafea

Aurel Stanciu, profesor de desen la liceul de artă din Bacău și membru al Uniunii Artiștilor Plastici (UAP), a cochetat prin anii ’85-’90 cu practica ghicitului în cafea. Deși la început a făcut-o din pură curiozitate, el a ajuns cu timpul să aibă mare căutare, mai ales printre colegele amatoare de predicții. „Eu știu să ghicesc, dar nu cred în asta. S-a întîmplat să-mi ghicească cineva mai demult și m-a cam pus pe gînduri. Am fost obsedat multă vreme de asta, eram chiar speriat. Așa se face că m-am ambiționat să deslușesc ceștile de cafea. Am învățat cere sînt elementele esențiale, iar eu nu făcam altceva decît să concep o povestioară pe baza acestor repere. Mă fixam pe partea sentimentală a omului și pe cea financiară, iar efectul era garantat. în urma unor predicții de-ale mele, care se mai și adevereau, am avut surpriza că, în pauză, unele colege veneau la mine cu ceșcuța de acasă, în șervețel. Așa am ajuns să am senzația că femeilor le place să le minți. La petreceri sau la unele întîlniri mă trezeam cu un șir întreg de cești în fața mea. Era foarte amuzant la început, dar, crede-mă, că aveam și o oarecare responsabilitate. Trebuia să țin minte ce le mai spusesem, ca să pot lega ce mai aveam de spus. Mi s-a întîmplat să mai și uit, iar salvarea mea era că improvizam din nou. Ca să ajung să am credibilitate, era esențial să îi răscolesc omului niște lucruri la care să se gîndească. Nu am dat niciodată nume, ci numai inițiale. Era imposibil ca omul să nu găsească în cercul lui măcar o persoană al cărei nume să înceapă cu acea inițială. Am făcut acest lucru din curioazitate, așa cum, mai demult m-a tentat chiromanția. Și zodiile m-au pasionat multă vreme”, s-a destăinuit profesorul Stanciu.
Aurel Stanciu a mai spus că, atîta vreme cît a ghicit în cafea a fost extrem de atent la regulile acestei practici, pentru ca să aibă credibilitate în fața oamenilor. A fost atent să lege trecutul cu prezentul și viitorul, ca și partea sentimentală cu cea materială. El a mai ținut să menționeze că avea mare grijă la felul în care vorbea dar mai ales la felul cum improviza acele povești, astfel încît să fie credibile. Aurel Stanciu n-a mai ghicit în cafea de zece ani. Cea mai mare plăcere a lui este, acum, să se ocupe de colecțiile impresionante de timbre, cărți poștale, insigne și chiar cartele telefonice de toate felurile. (Bianca TOMESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!