Quo vadis?

Cum încotro? La bibliotecă!…

Articolul „Note despre lectură”, apărut în pagina de „Opinii” din numărul de vineri, 26 noiembrie, și care începe cu o concluzie: „fapt cert, se citește mai puțin – cantitativ și calitativ – decît odinioară…” mi-a dat serios de gîndit și pentru că mai în josul textului respectiv a venit vorba și despre Henrik Sienkiewicz (1846 – 1916) amintirile mă duc la anii de tinerețe, sugerînd-mi să iau titlul meu de la cel al romanului pentru care autorul a primit Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1905, motivația juriului fiind „pentru meritele sale excepționale ca scriitor epic”.
Ar fi existat, în urmă cu vreo trei decenii, un congres mondial al popuației, în care s-ar fi spus că țările dezvoltate practică asupra celor sărace „un canibalism alb” și în care s-ar fi precizat primele 10 păcate ale lumii moderne: graba, egoismul, lenevirea fizică și intelectuală, lipsa și greutățile de comunicare etc. Mai nou, globalizarea cu relativizarea granițelor face din noi o lume tot mai interesată de mișcare și tot mai agitată, cu o diferență tot mai mare între dorinți și înfăptuiri, mereu în căutarea rezolvării trebuințelor imediate prin imprevizibilitatea evenimentelor.
Oamenii cu vîrste peste aproximativ 50 de ani au posibilitatea să compare cu propria experiență trecutul cu prezentul. Recent, am fost contactat de o domnișoară jurnalistă la un cotidian oneștean în scopul argumentării modului cum era privită cartea în trecut, cum ne formam bibliotecile personale, cum se regăseau în viața noastră cele cuprinse în cărți, emoțiile și înălțarea pe care le trăiam prin însușirea bogăției dintre coperți, crezul și convingerea împlinirii prin cuvîntul scris. A rezultat un dialog reporter – intervievat aproape corespunzător datorită lipsei de spațiu tipografic pentru o temă de mare întindere, cu zone senine din optimismul perioadei active în care cartea era ieftină și ocupa un loc fruntaș în căutările noastre, dar și cu zone cenușii datorită tranziției societății românești. Poate că mai bine decît mine ar fi putut vorbi generația profesorilor și inginerilor care ne-au învățat a.b.c.-ul vieții și profesiilor, căci ce am făcut noi – se vede, despre felul și buna cuviință cu care le sorbeam sfaturile și le aplicam dispozițiile; din păcate, mulți dintre aceștia nu mai sînt printre noi.
Văzînd felul cum ultimii ani au trecut cartea, prin preț și la concurență cu presa audio-vizuală, pe locuri codașe în posibilitățile oamenilor de cuprindere a vieții, prin ce i se întîmplă educației în general, ei bine, constituie un motiv de justificată grijă din perspectiva viitorului îndepărtat (și noi am dat bacalaureate, dar nesimulate, nu am scris în lucrări bazaconiile care pot fi găsite acum, nu numai copiii spun lucruri trăsnite, ci și unii profesori la titularizări); mai nou, se învață teorema lui Pitagora pe muzică – pe cînd compozitorii necesari pentru adevărurile de la Arhimede, Pascal, Ohm, Lavoisier, Einstein, Lagrange, Stewart, Ampere, Newton, Thales, Faraday, Galilei, Bruno, Mendeleev și alții și alții? Ce ne facem cu lemniscata lui Bernonli, cu ovoidul lui Casini etc?
Fiindu-ne depășite posibilitățile de a ne mai făuri biblioteci personale prin mărirea diferenței dintre cartea tipărită și cea vîndută – cumpărată datorită prețurilor, în municipul de pe Trotuș amatorii de citit au problema rezolvată prin cartea împrumutată de la Biblioteca municipală – una din construcțiile necesare și moderne cu care oneștenii se mîndresc – edificiu în care o echipă de 50 de angajați, în frunte cu directoarea – prof. Niculina Cozma, ne așteaptă cu ospitalitate, cu competență profesională și cu grija ca totul să fie bine, instituția găzduind și concerte, concursuri, expoziții, lansări de carte, evenimente deosebite care compun actul cultural-artistic local. Cu convingerea că aici găsim oricînd un sfat competent izvorît din devotamentul pentru carte, pînă la urmă aceasta își va recuceri pozițiile pierdute. Altfel, nici nu vreau să mă gîndesc la ceea ce ar putea urma!… (Corneliu CRISTEA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!