Scripta manent

Cursul evenimentelor

• O „revoluție română” care a provocat numai decădere și inegalitate

în mod general se acceptă, în istorie, denumirea de revoluție pentru acele mișcări sociale, politice – violente sau pașnice – care au determinat progresul economic, social, politic, cultural, organizarea superioară a statului respectiv, care asigură dezvoltarea permanentă a națiunii în cauză, precum și prosperitatea și egalitatea tuturor locuitorilor care alcătuiesc comunitatea națională. Pornind de la evenimentele petrecute pe plan mondial, care au meritat să poarte numele de revoluție prin modul de organizare și conducere, dar mai ales prin urmările și consecințele lor pozitive, vom aminti în ordinea succesiunii lor: revoluția din Țările de Jos, pe cea din Anglia, războiul pentru independența și formarea Statelor Unite ale Americii, revoluția din Franța, ca și pe cea produsă în anul 1848 în Europa.
Nu este cazul să analizăm la ce nivel de dezvoltare au ajuns popoarele și națiunile care au înfăptuit revoluții bine organizate și conduse, în urma cărora statele respective au promovat conducători de valoare și au adus națiunile în cauză la nivelul de progres și înflorire cel mai demn de invidiat.
Pretinsa „revoluție română”, petrecută în decembrie 1989, a fost manifestarea de nemulțumire a tineretului școlar și studențesc din București, produsă pe fondul crizei revoluționare izbucnite la Timișoara. Pastorul Tokes și-a avut rolul său provocator acolo, în orașul de pe malurile Begăi, rol pe care l-a jucat perfect. Soarta României fusese stabilită mai înainte. Țara era plină de „turiști sovietici”, care au sosit în orașele principale ale țării cu scopuri și sarcini bine stabilite; probabil că dispuneau și de echipament adecvat obiectivelor pe care le aveau de executat și pe care le-au pus în practică.
Manifestărilor de revoltă ale tineretului li s-au alăturat muncitorii întreprinderilor bucureștene, celelalte categorii de nemulțumiți. Tinerii militari, atunci cînd au primit ordinul să tragă asupra mulțimii, nu l-au executat. Acesta este meritul lor deosebit care, în fapt, a evitat măcelul pînă la părăsirea sediului Comitetului Central de către Nicolae și Elena Ceaușescu.
Curios este că la toate manifestările petrecute la Timișoara, București și în alte centre „revoluționare” n-a participat nici unul dintre conducătorii spirituali și materiali ai „revoluției” din România.
Toți stăteau nevăzuți și neauziți, dar conspirau împotriva procesului revoluționar pornit de tineret și susținut ulterior de ceilalți luptători.
Apariția tîrzie a oamenilor din umbră a însemnat preluarea conducerii fenomenului revoluționar în plină ascensiune și călăuzirea lui pe făgașul dorit, urmărit și programat de conspirația condusă de conjurați.
Succesiunea evenimentelor a statornicit la conducerea statului român acei oameni care au ponegrit vechile căpetenii ale statului, pe unii i-au arestat și pedepsit, cu toate că mulți dintre noii potentați au avut munci de mare răspundere în perioadele anterioare. Aceștia au fost și sînt cei ce au preluat conducerea statului, au promis verbal și prin programe politice dezvoltarea economică a țării, înflorirea activității sociale, culturale, egalitatea în drepturi a tuturor și „o democrație originală”. Toate aceste promisiuni n-au fost cîtuși de puțin respectate. Acești conducători ai statului, deveniți „clasa politică”, în loc să facă o analiză responsabilă a realizărilor pozitive de pînă atunci și să le dezvolte, timp de un deceniu și jumătate au părăginit și vîndut întreprinderile industriale redutabile, realizate cu mari sacrificii de poporul român, și-au însușit banii din băncile românești, care nu erau nici pe departe ai lor, deoarece toți aceștia n-au avut decît activități politice, neproductive de sume de bani, dar consumatoare ale acestora.
Rezultatele acestor activități distrugătoare se constată prin plecarea multor cetățeni români pe toate meridianele și paralele pămîntului, pentru căutarea unui loc de muncă plătit mai bine. Unii dintre cei rămași acasă sînt aduși în pragul disperării și se sinucid. Alții fură permanent, înșeală la tot pasul. O foarte mică pătură socială, alcătuită din foști directori de întreprinderi, asociații economice, agricole, silvicultori, industriași și exploatatori de păduri au devenit extrem de bogați și aroganți și chiar disprețuitori ai celor pe care îi jefuiesc și înșeală la tot pasul.
Rezultatele „revoluției române” nu sînt cele pe care le-au avut adevăratele evenimente de acest fel în restul lumii. Acolo a fost și este prosperitate; la noi a produs mizerie și luptă fratricidă, nenorociri.
România, în urma loviturii de stat din decembrie 1989 este o țară sărăcită, lipsită de locuri de muncă pentru propriul popor, slăbită de inegalitatea și învrăjbirea oamenilor, de lupta ascunsă ori fățișă dintre membrii societății. Conducătorii, lipsiți de grija față de poporul care-i hrănește, ar trebui să lase locul celor capabili și de bune intenții.

Prof. dr. Dumitru ZAHARIAînflorire cel mai demn de invidiat.
Pretinsa „revoluție română”, petrecută în decembrie

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!