Varietăți critice

Restanțe

Constantin CĂLIN

Spre deosebire de alți ani, scriind această rubrică, în anul care se va încheia curînd, m-am ținut foarte puțin de calendar. De pildă, m-am referit în doar două articole la Ștefan cel Mare și Sfînt, comemorat pentru jumătatea de mileniu trecută de la moartea sa. Ar fi trebuit s-o fac de mai multe ori. Material am avut. Diferiți prieteni și colegi de breaslă mi-au trimis din cărțile apărute în județele lor cu ocazia acestui eveniment. âmpreună, ele alcătuiesc aproape un raft de bibliotecă. I-am și zis: „raftul Ștefan”. Un prim titlu e Ștefan cel Mare și Sfînt 1504-2004 / Portret în cronică. El reprezintă ultima parte a unui triptic, care mai cuprinde un Portret în legendă și un Portret în istorie. Volumul, alcătuit de Ștefan S. Gorovei și Maria Magdalena Szekely, reproduce texte despre marele voievod din izvoare românești și străine (poloneze, ungurești, germane, rusești, bizantine, turcești), cît și alte documente, pe care nu puțini le citează fără a le fi citit, cum ar fi scrisorile Papei Sixt al IV-lea, rapoartele doctorului Matteo Muriano, expunerea lui Ioan Țamblac în fața dogelui Veneției etc.
Alt titlu: Ștefan Vodă cel Mare și Sfînt (în) Istorisiri și cîntece populare strînse la un loc de Simion T. Kirileanu. Ediția (a IV-a; prima a apărut în 1902), îngrijită de Constantin Bostan, directorul Bibliotecii Județene din Piatra Neamț, demonstrează pentru publicul de azi „puternicul impact al personalității și faptelor strălucitului domn asupra memoriei colective a neamului nostru, ca și a altor popoare din jur”. Textele evocă bătălii, profeții, minuni. Un întreg ciclu se referă la „Doamnele lui Ștefan cel Mare și Sfînt”: frumoase, bărbătoase, curajoase. Pe cîteva le cucerește greu, ca pe niște cetăți, cu „șiriclicuri”, și le păstrează cu teamă. Cînd izbucnește (vezi „Nouraș și Doamna Ileana”), gelozia sa e la fel de oarbă ca a lui Othello.
între cărțile adunate pe „raftul Ștefan” e și o Bibliografie (circa 2000 de titluri de monografii, studii și articole), lucrare alcătuită de „viețuitorii” Sfintei Mînăstiri Putna, în care sînt înregistrate contribuțiile băcăuanilor Sergiu Adam, Ioan (Jean) Ciută, Al. Artimon și Ioan Mitrea (acesta – dintr-o scăpare – lăsat în afara „indexului de nume”).
Pentru cei dornici de informații istorice, merită menționate, de asemenea, broșura Ctitorii ștefaniene (biserici, cetăți) și Harta istorică și turistică a Moldovei în timpul lui Ștefan cel Mare și Sfînt, aceasta din urmă utilă tuturor celor care încă nu știu unde erau Hotinul, Soroca, Cetatea Albă, Căpriana și alte nume de locuri ce se întîlnesc nu numai în cronici, dar și în literatura unui Negruzzi, Stere și Sadoveanu.

Dacă m-aș fi ținut de calendar, ar fi trebuit să scriu despre Al. Macedonski (150 de ani de la naștere), Sadoveanu (100 de ani de la quadruplul său debut editorial), I. Minulescu, Liviu Rebreanu, Magda Isanos, B. Fundoianu (60 de ani de la moarte) ori despre împlinirea a 250 de ani de la înființarea școlii din Blaj, cea care ni
i-a dat pe Micu, Șincai, Maior și alții. Și lista nu-i completă. Despre fiecare aș fi avut un cuvînt de spus. De vină că n-am făcut-o e lipsa timpului, cît și o anume inhibiție pe care o resimt de la o vreme cînd e vorba de astfel de abordări. âmi dau seama că intru într-o zonă față de care interesul cititorului a fost sterilizat. De la abuzul de odinioară s-a ajuns la ignorările de acum. E drept, publicistica de celebrare are capcanele ei, îi atrage și pe nechemați, care se limitează la reluarea unor lucruri de mult știute. Mai direct zis: ea poate fi uneori monotonă, plictisitoare. Cu toate astea, o consider necesară pentru memorie și pentru cultură. De la unii dintre cei morți înveți, nu o dată, mai mult decît de la unii dintre cei vii. Exemplul lor ne dă curajul să înfruntăm dificultățile și mizeriile vieții. însă o mare parte a publicului de azi nu mai vrea „lecții”, „pedagogie”. Disprețuiește „clasicii” și se dă în vînt după „vedete”. Vrînd-nevrînd, trebuie să ții seama de un asemenea „trend”, să aștepți o „maturizare”, o revenire la normalitate. Altminteri te frămînți degeaba, te adresezi cui nu merită.
istrate contribuțiile băcăuanilor Sergiu Adam, Io

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!