1001 impresii din lumea arabă

Țaqalida se mărită

Doru CIUCESCU

O definire sobră a căsătoriei se poate găsi în dicționarele enciclopedice: „Uniune legală, liber-consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii”. în perioada socialismului sovietic a circulat o referire caricaturizată sub forma unui banc: „Un ascultător întreabă: «Ce este căsătoria?» Radio Erevan răspunde: «Căsătoria este un fel de fortăreață; cei din exterior vor să intre, iar cei din interior doresc să …iasă»”.
în cei cinci ani, cît am acordat asistență didactică în Maroc, am avut ocazia să cunosc ceremonii de căsătorie diferite de cele existente pe plaiurile mioritice. într-un week-end mă găseam pe plaja din Agadir, stațiunea balneo-climaterică cea mai importantă de pe litoralul marocan al oceanului Atlantic. La ora prînzului m-am retras pe terasa umbrită a unui restaurant. Am luat loc la o masă, de unde vedeam în primul plan o piață pavată cu dale și în mijlocul căreia se găsea o farfurie uriașă din beton cu diametrul de aproximativ șase metri și adîncă de 20 centimetri, așezată pe un suport înalt de circa un metru. Chelnerul m-a informat că în urmă cu aproximativ zece ani acel vas de dimensiuni respectabile a fost umplut cu una dintre specialitățile culinare tipice țărilor arabe, denumită cușcuș, realizîndu-se astfel un record menționat în „Guiness Book of World Records”. în planul al doilea îmi impresionau retina albul-gălbui al plajei și albastrul-verzui al oceanului Atlantic. Peisajul era completat de trunchiul longilin al unui palmier terminat la vîrf cu trei sau patru frunze zdrențuite. în aer, mirosul de alge alterna cu cel de …mîncăruri picante. Domnea o liniște întreruptă uneori de cîrîitul pescărușilor rătăciți, de bufniturile produse la contactul cu țărmul al unor valuri mai mari formate de agitația ambarcațiilor din larg sau de zgomotul caracteristic manipulării …neîndemînatice a tacîmurilor. Comandasem specialitatea casei, care nu putea fi decît …cușcuș și cortexul meu delegase autoritatea conducerii organismului către sistemul nervos neuro-vegetativ în vederea ducerii la bun sfîrșit și cu un minim de efort a activității care urma. O voce cristalină a întrerupt acest preludiu:
– Bonjour, monsieur Doru, ce surpriză să vă văd aici!
Am privit spre sursa comunicării și am recunoscut-o imediat pe Jamila (Frumoasa), una dintre fostele mele studente din Casablanca. Ea își merita numele și poate unul din autorii anonimi ai povestirilor „Alf lailaț ua leila” (O mie de nopți și o noapte) ar fi descris-o astfel: chipul ca luna plină cînd răsare, ochii babilonici (fermecători; Babilonul era considerat de arabi ca centrul mondial al magiei), trupul mlădiu și unduitor ca de leoaică, picioarele ca de gazelă. Purta un costum de baie croit cu multă economie de material. Ochelarii de soare ridicați în creștetul capului și o poșetă din împletitură de paie de orez îi completau ținuta de plajă.
– Bonjour, mademoiselle Jamila, surpriza este reciprocă, am răspuns eu. Ia loc la masă. Cu ce ocazie la Agadir?
– Am venit pentru a asista la nunta verișoarei mele Țaqalidia (Conformista), care are loc la Inezgane, o localitate aflată la 20 de kilometri de Agadir. La Casablanca unele nunți s-au transformat într-o chermeză cu daruri. Aici, oamenii păstrează mai bine tradiția. O nuntă ține cel puțin patru zile. Este foarte obositor pentru toată lumea. Azi mi-am propus să mă relaxez puțin. Sper că rudele mele nu îmi vor simți lipsa în mulțimea sutelor de invitați.
– Sînt curios să știu cum are loc o nuntă în Maroc. Poți să-mi povestești? Drept răsplată fac cinste. Ce vrei să mănînci?
– Nu mănînc nimic, deoarece de cînd am venit la Inezgane am mîncat tot timpul, ca o bolnavă de bulimie, pentru a face să treacă timpul mai ușor. Aș bea o cutie de suc Schweppes tonic.
– Numai atît ? Dacă mai vrei ceva îmi spui, am spus eu mulțumit de răspuns.
– Zilele nunții se numesc astfel: 1) „nahar aț-țanqil” (ziua mutării); 2) „nahar az-zina” (ziua ornării), numită și „nahar al firs” (ziua saltelei); 3) „sabah” (dimineața); 4) „nahar aul sabah” (prima zi după sabah); 5) „nahar ițani sabah” (a doua zi după sabah); 6) „nahar țalaț sabah” (a treia zi după sabah); 7) „nahar rabaa sabah” (a patra zi după sabah); 8) „nahar khamis sabah” (a cincea zi după sabah). în”nahar aț-țanqil” mirele se mută într-o casă închiriată, denumită „dar as-salua” (casa distracției), care este vecină cu aceea a părinților lui, denumită „dar al ors” (casa nunții). A doua zi se pregătește patul din camera nupțială aflată în casa părinților mirelui. De asemenea, au loc trei ritualuri: „țaqbab” (înfoierea (coafurii)), „gharma aala al uris fiș-șlia” (complimentarea mirelui pe scaun) și „laila ad-dukhul” (noaptea intrării). în cadrul primului ritual, care este de purificare, se spală mireasa de șapte ori cu cîte o găleată de apă și i se face o coafură înfoiată specială, peste care se pune o năframă din stofă brodată. Ritualul al doilea cuprinde coafarea mirelui, timp în care prietenii îi aduc complimente. Spre seară are loc ritualul „laila ad-dukhul”, cînd mireasa cu vălul pe față și părinții ei vin în casa părinților mirelui. Apoi vine și mirele îmbrăcat într-un burnus (manta de lînă cu glugă) alb. în camera nupțială se ridică voalul de pe fața miresei și gluga de pe capul mirelui, astfel că cei doi tineri se pot privi pentru prima oară ochi în ochi. După aceea, toată lumea se retrage în sala de mese, unde mănîncă. Mirii sînt purtați pe sus de către nuntași în cîte o platformă fiecare și se face un tur al meselor. Apoi mireasa se culcă singură în camera nupțială, iar mirele în casa vecină. în „sabah”, mirele rămîne toată dimineața în casa vecină și desfășoară activități distractive cu prietenii. La prînz, el vine la casa părinților, unde toată lumea ia masa. Seara mirii intră în camera nupțială și are loc prima lor relație conjugală. Imediat după aceea urmează ritualul „as-sirual” (pantalonii), în care mirele arată părinților lui și ai miresei pantalonii lui de pijama pătați de sînge ca o dovadă a virginității tinerei lui soții.
Jamila s-a oprit din expunere deoarece venise chelnerul cu sucul și cușcușul. Aveam în minte multe întrebări, dar una nu putea suferi amînare:
– Cînd are loc oficierea căsătoriei Țaqalidiei în moschee?
– Nu există așa ceva în religia musulmană, deoarece femeile nu au voie să între în sala principală, ci numai în anexa moscheii, iar cei doi miri ar sta în încăperi separate. Este logic, nu?
– Aa, scuză-mă, trebuia să mă gîndesc, a fost o întrebare stupidă, am recunoscut eu.
– Nu sînteți primul bărbat care se zăpăcește în prezența mea, m-a consolat Jamila.
de soare ridicați în creștetul capului și o poșetă din împletitură de paie de orez îi c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!