Maria din Frumoasa a vrut să-l voteze pe Adrian Stolojan

Plictiseală mare duminică, în jurul prînzului, în incinta secției de votare din Frumoasa. Cînd și cînd mai intra cîte un sătean cu buletinul în mînă căriua nu îi trebuiau mai mult de două trei minute să își aleagă președintele, după care secția rămînea iarăși goală. Noroc cu Maria, o femeie cu ochii cam tulburi, dar veselă din fire, ce ia la pas, cît e ziua de mare, toate ulițele din sat, care a năvălit în secție chitită să pună ștampila în dreptul lui Adrian Stolojan. „Eu cu el vreau să votez și o să mă duc să vă reclam dacă nu mă lăsați”, le spunea Maria membrilor din biroul secției, agitînd înspre ei degetul arătător. Cu buletinul a fost cam greu. Oricît s-ar fi scotocit femeia, că tot nu ar fi dat de actul de identitate pe care l-a rătăcit de mult, cine știe pe unde. „Nu mai bine te duci acasă să îți cauți buletinul, după care să te întorci să votezi?”, au încercat să o domolească membrii comisiei. „Și pot să îl votez pe Adrian Stolojan?”, s-a uitat întrebătoare spre ei femeia. „Cum să nu”, îi spunea, înțelegător, unul din membrii comisiei, în timp ce o conducea, încet, încet, spre ușă. O liniște apăsătoare s-a lăsat iar în secție după plecarea Mariei. Minutele treceau unul după altul, iar prin preajmă nu se arăta nici țipenie de alegător. în lungile pauze care se lăsau între plecarea unui alegător din secție și venirea altuia, membrii comisiei de votare au început să depene amintiri. Țărănist convins, din ’30 pînă astăzi, Gheorghe Ciuc, un bărbat verde ca bradul pentru cei 81 de ani ai săi, a început să le spună colegilor săi cum erau alegerile pe vremea cînd bunicul său a cîștigat alegerile din partea partidului condus de Iuliu Maniu. „Era patimă mare și pe atunci. Țin minte că un cuzist a îndrăznit să spună ceva de rău de un țărănist de prin preajmă, că s-a și trezit cu o măciucă în cap de nu s-a mai ridicat de jos vreo două ceasuri”, le spunea Cheorghe Ciuc colegilor săi din secția de votare care îl ascultau cu atenție. După ce bătrînul țărănist și-a terminat povestirile, a venit rîndul altor membri din secție să le spună celor din stînga și din dreapta lor cum de se întîmpla ca într-un sat în care pot fi socotiți pe degete oamenii care vin la vot într-un ceas, să se înregistreze în timpul comuniștilor prezențe la vot de peste 90%. „într-un an, se apropia ora 20.00 și teancul de buletine de vot din fața noastră nu voia în ruptul capului să mai scadă. A început să ne cam ia teama. Era nenorocire mare dacă nu aveam o prezență la vot așa cum aveau alte sate de prin jur, așa că am început cu toții să ștampilăm din buletinele de vot rămase albe. Nenorocirea a fost că, peste vreo jumătate de oră, au început să curgă localnicii la vot de nu le mai țineam socoteala și nu mai aveam acum de unde să le dăm buletine de vot, că le băgasem pe toate în urne”, povestea o femeie cu părul cărunt aflată în secție. Dacă pe vremea lui Ceaușescu alegătorii au început să curgă șuvoi după lăsarea serii, acum, la Frumoasa, abia dacă zăreai pe ulițe doi-trei localnici rătăciți în drum spre secția de votare. (Elena SOLOMON)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!