„Viața la țară”

Tinerimea de la sate nu vrea în ruptul capului să stea la coada vacii

Televizor, discotecă, petreceri cu prietenii și multă muncă după orele de școală. La atît se reduce viața adolescenților de la țară. Puține bucurii, cîteva distracții stinghere dar, mai ales, nici o șansă pentru viitor. Adică tot atîtea motive ca tinerii să își dorească să plece departe, cît mai departe de satele lor. Decît să se lupte cu sapa toată viața ca și părinții lor pentru un trai mai mult decît modest, tinerii preferă să ia exemplul fraților lor mai mari sau al prietenilor care și-au luat bucceluța și s-au aventurat în lume în căutarea fericirii. Cît despre coada vacii, de acum celebră pe la noi, nici nu vor să mai audă vreodată.

Binecunoscuta zicală românească conform căreia e mai indicat să fii în satul tău fruntaș decît codaș la oraș nu mai este pentru tineri decît o pitorească recomandare. Chiar dacă au auzit de pe la frații lor sau de la prieteni că în străinătate se muncește din greu pentru un ban, majoritatea adolescenților de la sate plănuiesc ca, după ce vor termina școala, să își facă pașaport cît mai grabnic și să o zbughească spre țările despre care au auzit că le oferă mai multe șanse. Nu-i mai atrage foarte tare nici măcar gîndul de a-și căuta un loc de muncă la Bacău. Poveștile pe care le aduc cu ei cei care se întorc din străinătate sînt mai tentante decît orice loc de muncă din România, oricît de stabil ar fi el.
Cătălin Melinte are 15 ani și este elev la Școala de Arte și Meserii din comuna Berești Tazlău. E un băiat vorbăreț care îmi spune că tatăl lui este plecat în Italia de șapte ani și că va face și el același lucru, de îndată ce va termina școala și va cîștiga primii bani ca să poată pleca.”Aș face mai întîi o școală de șoferi și m-aș angaja ca șofer la oraș pentru că în sat la noi nu prea sînt locuri de muncă. După ce am să adun niște bani, voi pleca din țară. Și mama, și tata vor să plec în Italia, pentru că acolo se cîștigă bine. Aici ce pot să fac?”, a pus o întrebare încuietoare Cătălin Melinte.
La fel vede lucrurile și Nicoleta Radu, de 17 ani, care spune că viața grea de la țară alungă tinerii în străinătate. Pînă ce va avea ocazia să plece afară la muncă, Nicoleta și-a propus să se distreze la maxim, drept pentru care nu pierde nici o petrecere din sat. Are un prieten care vine la ea acasă și împreună ascultă muzică sau se uită la televizor. Se mai plimbă prin sat și, o dată pe săptămînă, merg la unica discotecă din comună care este situată la doi kilometri. Cam la atît se reduc distracțiile adolescenților din mediul rural. în rest, este cu gîndul la țările străine și, evident la banii pe care îi poate cîștiga acolo. „După ce termin școala, am să fac trei luni de frizerie, apoi am să încerc să mă angajez, după care am să plec în Italia sau Germania. Voi pleca în viteza cea mai mare, pentru că nu îmi place aici. Spre deosebire de tinerii de la oraș, noi nu avem prea mari șanse să ne facem un viitor. De aceea vreau și eu să plec din țară, ca să cîștig bani mulți și să o duc mai bine ca părinții mei, care trebuie să muncească pe brînci ca să trăiască”, a spus Nicoleta Radu.
Și Mihai Metu, de 16 ani, vrea să se rupă cu totul de satul unde a văzut lumina zilei. Nu stă prea mult să pună în cumpănă și preferă să plece cîine surd la vînătoare decît să mai stea în sat. Recunoaște că, odată plecat, s-ar întoarce în țară oricînd, dar numai la oraș. De sat nici nu vrea să mai audă. „Vreau să îmi fac un rost în Germania. Văd eu ce fac acolo. M-aș descurca foarte bine în agricultură pentru că m-am antrenat bine pînă acum cu sapa în mînă. Dar vom trăi și vom vedea. Mai întîi vreau să iau carnetul de conducere, imediat ce voi termina școala, și după aceea nu mai stau pe gînduri”, a spus ferm Mihai Metu.
Gheorghiță Avasiloaie și Mădălina Prihoancă, ambii de 16 ani, nu exclud totuși varianta de a rămîne în țară, dar numai cu condiția ca să găsească un loc de muncă stabil și să aibă musai carte de muncă. „Dacă găsesc un loc de muncă bun la Bacău, nu plec. Dacă nu, m-aș duce și în China dacă aș ști că acolo cîștig bine”, a spus Gheorghiță, scurt și cuprinzător. Visul suprem al oricărui tînăr este, așadar, să își facă bagajele și să plece la muncă în străinătate.
Și mai surprinzător este faptul că puțini sînt cei care se gîndesc să se mai întoarcă în sat după ce și-au făcut plinul. Rămîne de văzut dacă banii cîștigați de aceștia peste cîțiva ani se vor concretiza în afaceri profitabile pentru comunitatea unde s-au născut. Dascălii, la rîndul lor, înțeleg temerile tinerilor și recunosc că sînt la fel de sceptici cu privire la perspectivele pe care le are generația tînără de la țară. „Cei mai mulți au posibilități financiare extrem de reduse. Nu mulți își permit să facă liceul la Bacău. Din păcate, trăim într-o societate în care cartea nu prea este apreciată, iar copiii simt asta. Atunci este firesc să fie cu gîndul doar la străinătate pentru că aud că acolo se cîștigă mai bine ca în România. La orele de dirigenție le spun mereu că este important să facă un liceu măcar dar nu am reușit să îi conving nici pe ei, nici pe părinții lor. Atîta vreme cît nu au nici o motovație, ei vor considera că este o pierdere de vreme să facă liceul. Este păcat pentru că nu se știe în viața asta cînd se poate răsturna grila de valori, iar lipsa de carte s-ar putea să îi coste la un moment dat. Dar cine să îi convingă de acest lucru, dacă ei înșiși nu văd în școală decît o pierdere de vreme? „, și-a expus părerea Duțu Berea, maistru instructor la Școala de Arte și Meserii din Berești Tazlău.
Atîta vreme cît nici măcar liceul nu mai are căutare, pentru tineri studiile superioare sînt, eventual, un subiect de discuție inutil, și nimic mai mult. Mult mai aproape și mai palpabilă este perspectiva unor bani frumoși pe care în țară nu i-ar cîștiga oricît de mult ar învăța sau ar munci. (Bianca TOMESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!