Dați-mi cuvîntul!

Șantajul în politică

Moștenirea lui Nietzsche poate fi regăsită în chiar natura nihilismului contemporan. O lume care părăsește credința în valori, care nu respectă nimic, nu venerează nimic. Nihilismul este cel care rupe legăturile sale cu adevărul, cu orice valoare transcendentă, chiar cu sine însuși și cu viața. Simulacrul este regele nihilismului care-și pregătește o punte întinsă spre o putere discreționară. Este tot ce au făcut PSD-ul și UDMR-ul în acești patru ani de guvernare și se pregătesc pentru proiectata „viitoare guvernare”. Și culmea este că cei care se pretează la asemenea făcături nu sînt niște neica nimeni; sînt niște oameni cu carte, cu multă carte, chiar! Oameni care-au gustat din fructele ce cresc în arborele științei, însă au refuzat să guste și din fructele omeniei, motivînd că acestea sînt prea la îndemîna tuturor trecătorilor, neștiind că și prostia se cocoață, deseori, și pe umerii celor mai erudiți oameni. Numai că pretențiile udemeriste de a primi un post de vicepremier, vreo 3 – 4 posturi de miniștri, un post de prefect și… autonomia Ardelului, pentru a fi în banca”pesedeului și-n viitoarea guvernare, nu emană din prostie, ci din viclenie. Din viclenie și obrăznicie! Știam, încă din adolescență, că se practică șantajul în politică, după ce am citit „O scrisoare pierdută”, însă nu mi-am putut imagina pînă la ce nivel poate ajunge cineva cu aberațiile sale. Prostia, însă, ar fi din partea celor care ar accepta acest șantaj ordinar. Și nu e deloc exclus ca să fie acceptat și chiar stropit cu șampanie, deoarece PSD-ul numai cu mandatele obținute este înghesuit în corzi și gata să capituleze de frica unor cataclisme ce s-ar putea abate asupra sa după pierderea puterii în stat. De fapt, caracterul unui om nu se cunoaște niciodată mai bine decît după felul cum se poartă el în momentele hotărîtoare. Numai primejdia scoate la iveală puterile și calitățile cele mai ascunse, care nu pot fi controlate la temperaturi normale. Este interesant de aflat (și vom afla) ce consideră Adrian Năstase că este mai primejdios: a pierde puterea, sau a se da pe mîna UDMR-ului? Iată ce spunea Ion Heliade Rădulescu la o conferință a sa despre politică, la Ateneul Român: „Viciul are pudoarea de a nu se mai numi viciu; îi este rușine de numele său propriu și își împinge cutezanța pînă la a-și da numele de virtute, de calitate bună. Cu un cuvînt, minciuna zbiară de se sparge că este adevărul întreg. Pentru ce dară șarlatania, ori de sus ori de jos, a celor ce speculă poporul, a celor ce aduc atîtea calamități pe societate, pentru ce să se numească politică?! Și nu strică ea, strică cel ce nu înțelege vorbele și crezînd-o, dau ca orbii în cursele ei. Numai vulpenia șarlatanilor pe de o parte și ignoranța poporului, pe de altă parte, zic că această nerușinată meserie este politică. Departe de noi, departe de locul acesta, această ismă ce fără știrea nici a lui Dumnezeu, nici a dracului, se numește politică! âși aleg unii meseria de a trăi pe spinarea altora, fără să producă nimic. Josniciile lor pe de o parte, demagogiile lor pe de alta, ce au de-a face cu politica, sau cu știința pentru binele societății? Alții își aleg meseria de a deveni instrumentele străinilor, tocmesc și vînd drepturile și pămînturile patriei lor. Din care țară și din orice epohă ar fi oamenii aceștia, pare că și-ar fi dat mîna și cuvîntul, de a-și numi a lor meserie, tot politică. Cu toate acestea, de la faraoni și pînă astăzi, poporul tot politică crede că sînt aceste jocuri, aceste neomenii. Minciună! Biata minciună! âi place și ei să se dea drept adevăr. Biata șarlatanie! âi place și ei să spună că e politică, știință pentru binele comun, și nu strică ea, strică cine o crede!”. Aceste cuvinte parcă au fost scrise zilele acestea de zbucium electoral, cînd minciuna a fost arma de bază a celor de la Putere în lupta lor cu adversarii politici.
Aurel Beraru le patriei lor. D

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!