Istorie și actualitate

La anul, dar nu și „la mulți ani”!

Astăzi, Oneștiul împlinește venerabila vîrstă de 546 de ani. Prima atestare documentară a străvechii așezări de pe valea Trotușului, cu o istorie atît de bogată în fapte și semnificații, datează din 14 decembrie 1458 și reprezintă un act de danie emis de cancelaria domnitorului Ștefan cel Mare. Aceasta apare și în alte documente ale vremii: 30 martie 1546 -hrisov al domnitorului Petru Rareș; 8 noiembrie 1677 – hrisov consemnat în „Catalogul Documentelor Moldovenești”, cît și într-o serie de alte acte emise în secolele XVI – XVII. Există, însă, opinii bazate pe rezultate ale unor cercetători în istorie care susțin și probează ideia că, de fapt, așezarea este mult mai veche. Sîntem, așadar, moștenitorii unor vremuri pline de glorie care ar trebui să aureoleze actualitatea; o contemporaneitate ce este preocupată mai ales, dacă nu exclusiv, în cea mai mare măsură de problemele zilei, cu zbuciumul și interesele ei dintre cele mai diverse. Contează, așadar, ceea ce se întîmplă acum; ce a fost, rămînă pentru memoria afectivă a celor care încă mai sînt disponibili pentru așa ceva. Oameni de bună intenție ai așezării trotușene încearcă, de cîțiva ani încoace, să confere evenimentului semnificațiile adînci ale continuității și perenității. Un Festival al Oneștiului ar fi modalitatea cea mai potrivită – susțin ei. Așa cum există un Festival al Bacăului, de exemplu. Demersurile lor întreprinse la mai-marii municipalității trotușene au fost, continuă să fie tratate cu indiferență și lipsă de interes. Absența receptivității naște doar semne de întrebare: de ce o astfel de atitudine? Iată de ce am considerat potrivit ca astăzi, cînd orașul ar fi trebuit să se afle în sărbătoare, dar nu e, să publicăm scrisoarea deschisă pe care ne-a trimis-o unul din inițiatorii proiectului amintitului festival; ea este destinată primarului localității, inginerul Emil Lemnaru și a fost considerată ca singura modalitate cu șanse de a ajunge la cunoștința domniei-sale, pentru că altfel s-ar pierde în hățișurile birocratice care șterg orice urmă, dar și orice speranță:

„Domnule primar,
Vi se adresează un fost consilier al Consiliului Local în mandatul 1996 – 2000, membru al comisiei de cultură. După cum știți, în baza prevederilor conținute de Legea 69/1991, cu modificările aduse ulterior, și comisiile de specialitate pot iniția proiecte de hotărîri care să fie supuse atenției după consumarea ordinei de zi în ședințele de Consiliu. In luna iulie 1998 am făcut publică intenția de a întocmi expunerea de motive pentru un proiect de hotărîre prin care data de 14 decembrie a fiecărui an să reprezinte prima zi din cele 2 – 3 de sărbătorire a localității noastre, în baza unui hrisov emis la Suceava pe 14 decembrie 1458 de voievodul Ștefan cel Mare, prin care Oneștiul este atestat documentar. Intenția mea era urmarea faptului că localități precum Bacău, Slănic Moldova, Dofteana, Moinești și altele își aveau, deja, la data demersului meu public în ședința Consiliului Local, asemenea manifestări culturale anuale. Expunerea de motive a fost semnată și de ceilalți patru membri ai comisiei de cultură Timpul a trecut fără să se întîmple nimic, ceea ce m-a făcut să cred că intenția comisiei a fost obstrucționată din diverse motive. Faptul în sine a reținut și atenția presei fără, însă, ca lucrurile să se miște pe direcția pe care ne-o doream. In vara aceasta au apărut și „Zilele Ghimeșului”, ceea ce este onorant și dovedește grija aleșilor locali pentru viața și istoria localității lor.
Anul 2004 fiind declarat „ștefanian”, se cunosc eforturile depuse la toate nivelele – local, județean, național – cărora li se adaugă cele din afara țării pentru punerea la locul cuvenit și în meritele firești a Sfântului Ștefan cel Mare – personalitatea politică cea mai proeminentă pe care a dat-o țara noastră într-un context politic, militar și cultural complex, cu diplomații imprevizibile între țări de dimensiuni mici și mari, cu alianțe nesigure etc.
Apogeul acestor eforturi l-au constituit evocările manifestărilor culturale și religioase, în principal de la Borzești și Putna – amplu program prilejuit de împlinirea a 500 de ani de la „trecerea la sălașele cele veșnice a acestui apărător al credinței strămoșești”.
Poate că în 1998 am comis greșeala de a nu fi stat de vorbă cu dumneavoastră despre trebuința sărbătoririi atestării documentare a Oneștiului și acțiunea să fi plecat de la Executiv, dar și comisia din care făceam parte avea dreptul să constate punctul de vedere al consilierilor într-o ședință, în aceasta aflîndu-se dacă proiectul este bun sau rău pentru așezarea noastră.
Cele ce s-au întîmplat la Borzești ne-au scos din timpul cotidian și au oferit o mare, neuitată și unică lecție despre Evul Mediu moldovenesc sub strălucirea Marelui Ștefan – Măria Sa bucurîndu-ne și împodobindu-ne cu diplome și medalii (pînă și pe președintele Fundației Ștefan cel Mare din Bacău, în prezent ilustră personalitate științifică și politică; acesta, pe 2 iulie 2003 nu a pus nici măcar o floare la statuia ecvestră din localitatea sa!).
Față de cele prezentate mai sus, vă rog să-mi comunicați punctul de vedere al Consiliului Local despre necesitatea sărbătoririi atestării documentare a Oneștiului – frumoasă și importantă lucrare administrativă a tînărului Domn ce venise doar de un an pe tronul Moldovei slăbite de lupte fratricide timp de un sfert de secol; frumoasă și importantă lucrare ce ne este „certificat de naștere”, iar noi, pe plaiurile copilăriei încă n-am pus-o în valoare!
Cu speranța că pentru o asemenea lucrare de suflet avem capacitatea de a lăsa în urmă unele reticențe, subsemnatul plătitor de taxe și impozite vă mulțumește și vă dorește gînduri mai bune pentru demersul pe care vi-l propun.

Corneliu Cristea,
pensionar – Onești se adresează un fost consilier al Consiliului Local în mandatul 1996 – 2000, membru al comisiei de cultură. După cum știți, î

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!