Cinci la sută dintre băcăuani trăiesc la limita sărăciei

Se întîmplă uneori ca, părăsind șoselele principale și pătrunzînd mai adînc în inima județului, să ajungem în locuri aproape neverosimile pentru secolul XXI. Drumurile între comune nu mai au parapete sau semne de circulație, deoarece țăranii le-au furat pentru a le folosi în gospodărie sau a le vinde la fier vechi, satele sînt pline de locuințe pe jumătate dărîmate ori deja în ruină, în care domnește mizeria, iar pe ulițele ce nu au fost niciodată asfaltate copii se joacă-n noroi și doar la o oră sau două trece cîte-o mașină în care șoferul bombăne ceva despre gropi și UE. Astfel se prezintă comune întregi din spațiul băcăuan, destinații, devenite tradiționale, ale veniturilor minime din economie pe care statul le oferă din cînd în cînd populației sărace.
Statistici realizate recent de Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie (DMSSF) Bacău vorbesc de 12.000 de familii, așadar de circa 40.000 de persoane ce au primit în acest an ajutoare sociale potrivit Legii 416. „Acestor oameni li se acordă, prin consiliile locale, o sumă lunară variind între 883.000 și 3,2 milioane lei, în funcție de numărul membrilor. Singura condiție pentru a primi acești bani este ca acela desemnat cap de familie să presteze o activitate de 72 de ore în folosul comunității, în principiu la îndrumarea primăriilor”, ne-a declarat directorul DMSSF, Teodor Agachi.
într-un «top al sărăciei», pe primul loc în județ se găsea, la începutul lunii noiembrie, comuna Horgești, cu 626 de dosare, urmată de Răchitoasa cu 587, Lipova – 456, orașul Buhuși, cu 405, și comuna Ungureni, cu 384. în coada topului, în aceeași perioadă se situau localitățile Traian, cu 14 cazuri, Helegiu, cu 12, și Sărata, cu doar șapte. Cît despre municipiul Bacău, aici se găseau aproape 320 de dosare.
în ciuda situației, de obicei disperate, care-i îndeamnă pe năpăstuiți să ceară sprijinul comunității, plata ajutoarelor nu este tocmai lipsită de probleme. „Am primit cereri din partea unor familii care își exagerau în mod voit sărăcia. Iar banii nu mai ajung uneori la destinație, ci la barmanul cîte unei crîșme, unde capul familiei care tocmai a ridicat ajutorul preferă să-i bea, uitîndu-și responsabilitatea”, a adăugat reprezentantul Direcției Muncii. De asemeni, instituția se plînge de sesizări cu privire la plăți preferențiale sau de neprimirea la timp ori chiar deloc a raportărilor primăriilor despre plata ajutorului. Mai mult, unele consilii locale plătesc sumele respective și numai pentru 2-3 luni dintr-un an întreg, invocînd lipsa fondurilor. (Alin LEANCĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!