Maxime și cugetări

Nu te lăsa, marinarule!

„Eu trebuie să mă micșorez, iar El trebuie să crească”
(Ioan Botezătorul)

Sărăcia este suportabilă. „Să nu-i dea Dumnezeu omului cît poate duce”, spune un proverb românesc. Insuportabile sînt hoția, minciuna, trufia. Am suportat sărăcia, dictatura, miciuna, hoția și aroganța comunistă aproape fără crîcnire. într-o bună zi, revolta din noi a izbucnit ca un uragan, măturînd de pe scena istoriei hidra comunistă. S-au grăbit să acapareze puterea puii hidrei, profitînd de spaima, nostalgiile și neatenția noastră. Ba chiar și de prostia noastră. Vîntul libertății a început, însă, să bată. Oamenii au simțit că schimbarea poate veni, că altfel e viața în demnitate și libertate. în 15 ani n-am reușit mare lucru. Cu chiu – cu vai reușim acum. Am ales în fruntea țării un lup de mare, hîrșit, bătut de toate vînturile, înfruntînd toate furtunile, așa cum face și în politică. Nu-i va fi ușor. Constituiți în clanuri mafiote puternice, puii hidrei își arată colții și încearcă să dea mușcătura otrăvită și mortală dîrzului marinar.
Născuți atei, din părinți atei și păgîni, puii hidrei nu știu și nu înțeleg ce-i aceea smerenie. Uneltesc fără rușine înfrîngerea democrației pe căi dosnice și întunecoase: Ion Iliescu îl decorează pe Vadim ca să-și asigure, la nevoie, majoritatea parlamentară cu ajutorul PRM; puriștii lui Voiculescu trag șovăielnic tot spre hidra pesedistă, iar ungurii pîndesc momentul favorabil de a se alia cu învingătorii. Mai mulți șefi de partide umblă cu Biblia în mînă, dar nu înțeleg o iotă din pilda lui Ioan Botezătorul, de exemplu. Acel căruia i se spunea „înger în trup” sau „om îngeresc”, un profet prefigurînd viitorul a rostit, smerit, că „vine în urma mea Cel ce este mai tare decît mine. Eu trebuie să mă micșorez, iar El trebuie să crească”. Ateii nu vor înțelege niciodată această uimitoare și fundamentală spusă. Ei nu vor vrea niciodată să scadă, ca să crească ceilalți. Cine oare ar mai glăsui astfel? Care dintre toți oamenii sălășluitori pe pămînt ar spune despre sine că-și dorește să se micșoreze în vreme ce aproapelui i se cuvine să crească, să sporească? Omului normal îi este la îndemînă raționamentul invers: să voiască a crește și propăși el pe seama și în dauna celorlalți. Acești ceilalți să-l slujească, să-l răsfețe, să-i îngăduie capriciile. Sătul de laude și plecăciuni, nu se va declara niciodată. Nimeni nu acceptă să-l recunoască pe altul în detrimentul său. Și totuși, Ioan Botezătorul face chiar lucrul ăsta de necrezut, atît de nepotrivit firii omenești, de scandalos pentru orice psihie normală: pe sine se vrea micșorat, pe celălalt crescînd, biruind, împlinindu-se. Oare vrea șiretenia șerpească a lui Ion Iliescu așa ceva? Vrea aroganța jignitoare a lui Adrian Năstase să se micșoreze? Vor ciracii săi mafioți să renunțe la putere și avantaje? Poate morți, vii nicicum!
Ioan Botezătorul ne poate fi îndreptar prețios pe calea strîmtă a înfrîngerii trufiei, a neroadei trufii, a egoismului nostru ridicol care-și face rîs de noi făcîndu-ne să credem că sîntem buricul pămîntului, că putem triumfa închiși în carapacea bine ferecată a sinei noastre imperialiste. Epitalamul acesta luciferic, imnul acesta de sine stătător al trufiei deșănțate e ritmat de PSD pe un singur și foarte scurt refren: noi, noi, noi…! Ei vor să facă guvernul ca să-și acopere vinovățiile, rușinile guvernării și să-și apere clanurile de mafioți. A-i accepta ar însemna că Băsescu va trebui să abdice de la marile sale promisiuni: eradicarea corupției, redarea demnității românilor, funcționarea după lege a instituțiilor statului, grija față de oameni. Coabitarea cu PSD nu este posibilă în vederea atingerii acestor scopuri.
Nu te speria, căpitane, de amenințările cu alegerile anticipate dacă nu va fi acceptat de majoritatea parlamentară guvernul pe care-l propui! De vor fi „anticipate” e pierzania PSD. Se va prăbuși fără putință de întoarcere. De altfel, înșiși parlamentarii pesediști și puriști nu vor respinge în masă un guvern minoritar, pentru că vor trebui să se întoarcă acasă. Cine și ce sînt ei? Cei mai mulți, niște nimeni. Cum să renunțe a fi cineva și unde să se ducă? Fii dîrz, căpitane, fii puternic, așa cum ai promis. Noi, oamenii obișnuiți, te chemăm cu nădejde: Traiane, Băsescule, marinarule, OMULE nu-i lăsa! Va fi greu, vor fi nemulțumiri, costurile integrării în UE vor fi mari. Știm. Dar bătut de valuri, lovit de furtuni cînd cerul și pămîntul îți păreau ostile, iar hăul gata să te-nghită, ai știut, marinarule, că ruga fierbinte la Dumnezeu îți dă puteri nebănuite și cu ajutorul lui vei răzbate. Așa va fi și de-acum. „Curajul și dragostea de libertate fac minuni”, ne-a zis pe bună dreptate Honore de Balzac.
Vasile PRUTEANUscă a lui Ion Iliescu așa ceva? Vrea aroganța jignitoare a lui Adrian Năstase să se micșoreze? Vor c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!