Preotul Negru s-a mutat la cele veșnice

Preotul Cezar Negru, cunoscut de credincioșii băcăuni cu numele de „Părintele Negru”, s-a stins din viață miercuri, 15 decembrie, la miezul nopții, la locuința sa din Bacău, la vîrsta de 84 de ani. Apreciat și iubit de mii de creștini din Bacău și nu numai, preotul Negru a fost unul dintre slujitorii altarului a cărui poartă a casei era mereu deschisă pentru zecile de oameni, ale căror probleme se străduia să le rezolve.
Preotul Cezar Negru s-a născut la 12 octombire 1920, în comuna Slobozia, din județul Bacău, într-o familie cu opt copii. Tatăl său, primar în Slobozia timp de 12 ani, l-a ajutat să urmeze studiile primare, timp de 4 ani, la Slobozia, după ce a făcut „cei șapte ani de acasă, care sînt foarte importanți în devenirea unui om”. A urmat cursurile Seminarul Teologic din Roman, după care a fost admis la Facultatea de Teologie din Cernăuți, și, în același timp și la cea de Drept și de Filosofie. în anul 1940, a fost concentrat de mareșalul Ioan Antonescu, în Basarabia. A stat pe cîmpul de luptă vreme de trei ani, pînă cînd, în 1943, fiind rănit, a venit în țară. Dornic să-și ia în mînă misiunea pentru care s-a pregătit timp de opt ani pe băncile seminarului și ale facultății, în 1944, părintele Negru s-a hirotonit preot și a fost trimis în comuna natală, în Slobozia. în anul 1945, a fost arestat de autoritățile comuniste și a fost trimis la Iași pentru a fi judecat la Curtea Militară, singura din Moldova. Un proces care s-a derulat opt ani, pînă în 1953. însă vreme de opt ani, pînă la 5 martie 1953, a fost purtat pe la toate închisorile din țară. Scăpat de torționarii comuniști și trimis ca preot la Săucești, a încercat să-și facă mai departe misiunea pentru care s-a pregătit. A slujit acolo pînă în 1974, cînd a fost dus la Gîrleni. Din 1990, preotul Negru a fost chemat și adus la Bacău, slujind, ca preot pensionar, la biserica „Sfîntul Ioan”. Aici a reușit să devină, fără nici o îndoială, unul dintre cei mai cunoscuți și mai căutați preoți din Bacău. Iar secretul său este unul cît se poate de simplu: îi iubește pe oameni, îi ascultă, se roagă pentru ei. „L-am avut coleg în seminar. A fost fecior de oameni gospodari și a fost numit preot chiar în satul natal. I-am dat o mînă de ajutor cînd a fost închis de Securitate la Iași. A fost pe front, veteran de război. A fost apreciat de credincioși și mulți îl căutau să-i vindece. A avut de suferit lovituri politice pentru că s-a manifestat pe față ca fiind un naționalist, adică un bun român. Dumnezeu să-l odihnească în pace”, ne-a declarat preotul Toma Popescu. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!