Al patrulea mandat. De „fost”

Ovidiu PAULIUC

Iată că am ajuns și ziua în care putem spune, în sfîrșit, „fostul și niciodată, în vecii vecilor, viitorul președinte” Ion Iliescu. Un punct final, mare cît roata carului, din păcate, inclus și în cartea de istorie. De aseară, bătrînelul bolșevic a ieșit din lumina reflectoarelor, împleticit și bîlbîit, supărat încă pe cei care au întinat idealurile socialismului. Vreme de 15 ani (11 ani în spatele zidurilor de la Cotroceni și încă patru în umbra lor, dar pe dinafară), a încercat din răsputeri să impună o evoluție multilateral dezvoltată a societății, de formare a omului nou în spiritul democrației originale românești, a adevăratei ideologii pe care unii tirani dinaintea sa nu au înțeles-o, revoluție începută cu o apropiere instinctivă de Moscova, trecută prin topoarele minerilor și terminată în coadă de pește, în ceea ce îl privește. L-am văzut cum a apărut din mijlocul revoluționarilor din stradă, de sub rafalele teroriștilor, cum a fost ales ad-hoc lider de studio TV, apoi de nucleu de conducere a țării, apoi de FSN, apoi de țară. Brrr !!!

Iar acum, știrile de la ora 5, din țara noastră de păcat: în timp ce timișorenii își jelesc morții, cel care a dat ordin să se tragă în manifestanții de pe Bega va rămîne în libertate, datorită grațierii la care l-a supus, cu obidă, domnul Iliescu. Lui i se alătură alți cîțiva infractori periculoși pe care tot soțul doamnei Nina i-a lăsat să zburde printre noi, fiindcă, nu-i așa?, ne simțeam parcă prea în siguranță. Printre ei s-a aflat, preț de cîteva ore, și unul dintre infractorii cei mai periculoși, acest Osama Bin Laden al nostru, Luceafărul întunericului, alias Miron Cozma. Am aflat cu toții, mai deunăzi, că „făptuitorul” urma să cîștige vreo 100.000 de dolari dintr-o singură afacere, și aceea coordonată din pușcărie. Și nu orice pușcărie, ci aceea în care a avut pretenția să se întoarcă și unde are o celulă preferată, probabil duplex, cu terasă cu vedere și la mare, și la munte. Și unde, se spune, un fost primar băcăuan i-ar fi trimis o masă de biliard, ca să aibă luceafărul cu ce să își omoare timpul, atunci cînd haremul îi obosea.

Vorba lui Dinescu: sub mantia lungă, de om de sărac și cinstit, a lui Iliescu și-au făcut nevoile toți corupții din țara asta, timp de 15 ani, și mai ales cei care au avut legături cu partidul de care fostul președinte (încă o dată, ce plăcut sună „fostul”) nu s-a dezlipit nici o clipă. Nici atunci cînd la mijloc a fost Constituția. Iar aici intervine lenea românului de a ieși din cornul cu rahat, și care timp de 15 ani nu a găsit decît o dată de cuviință să sancționeze la urne acest ciot de coadă comunistă pe care România a mai tîrît-o încă 15 ani. Ceea ce este o dovadă de prostie. Iar aici merge inclusă, la fel de bine, și justiția, care pentru cei peste o mie de morți ai Revoluției nu a găsit decît vinovați rămași în libertate. Ceea ce ar putea fi o dovadă că mafia există. Inclusiv cu sprijinul lui Iliescu, care astfel și-a demonstrat lipsa de respect pentru inocenții de acum 15 ani și care a arătat că revoluționarii și revoluția nu au fost decît bătaia sa de joc.

Una dintre explicațiile pentru care, cică, Iliescu ar fi grațiat criminali ai Revoluției și teroriști ai României, dar a și medaliat tot felul de schizofrenici, la întîmplare, a fost că oarecare drăcușori din preajma sa i-au băgat sub nas, la semnat, liste de nume pe care fostul nu le citea.
Cu toții devenim senili la un moment dat. Unii mai tîrziu, iar alții cînd nu își mai găsesc rostul. Căci, altfel, cum se poate explica faptul că un om care iese din prim-planul, dar mai ales din actualitatea scenei politice, face gafe uriașe, care i-au prăbușit practic propriul guvern – ce-i drept, tot cu sprijinul lui Cozma – dar mai are și pretenția să preia frîiele unui partid încă important în România?
Se fac 15 ani de cînd Brucan a zis că ne trebuie 20 de ani pînă s-o vedem pe luminița. Mai important este însă că se împlinesc 15 ani de cînd în România a avut loc o vărsare inutilă de sînge, în folosul unui grup restrîns de politruci frustrați de ratarea idealurilor socialiste.

Mai avem cinci ani și se împlinește sorocul de 20 de ani, hulit la vremea respectivă de trupa lui Iliescu, pe care Brucan îl întrevedea pînă la lumea civilizată. întîmplător, restul de cinci ani înseamnă cît un nou mandat de președinte. Care bine că nu e tot Iliescu. Straniu, dar tot întîmplător, acordarea mandatului de „fost” lui Ion Iliescu coincide cu una dintre gafele majore ale sale, dar mai ales cu zilele în care comemorăm 15 ani de cînd tot el a asistat cum niște idealiști mureau secerați de teroriști. Aceiași teroriști care, probabil, l-au asasinat și pe președintele Kennedy.e în libertate, datorită grațierii la care l-a supus, cu obidă, domnul Iliescu. Lui i se alătură alți cîțiva infr

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!