Copiii revoluției

Durere. Profundă, de nestins, cutremurătoare. âși poartă lacrimile departe de ochii lumii care i-a ostracizat. Se sting încet-încet, așa cum s-a șters demult lumina din ochii lor. 15 ani de durere care le-a lăsat sufletele cenușii și care nu se mai termină. Sînt oameni care de 15 ani trăiesc printre noi nebăgați în seamă de nimeni. Odată pe an, de 22 decembrie, autoritățile aruncă praf în ochii lumii și organizează manifestări pompoase la care se afișează pline de sine, serbînd niște eroi de care nu le pasă, pe care au făcut tot posibilul să-i ignore și să se țină cît mai departe de drama familiilor lor. Găunoși și superficiali, burtoși sau trecuți prin sălile de fitness, periați de lichelele din jur și atenți să nu-și murdărească costumele de firmă, aleșii noștri, sau mai bine zis ai partidelor care i-au propulsat în fruntea noastră, depun coroane de flori ca și cum totul ar atîrna de aceste manifestări. Ocolesc repede părinții copiilor care și-au pierdut viața acum 15 ani. Se tem ca nu cumva ceva din durerea care îi macină sau problemele cu care se confruntă să îi atingă și să le strice ziua. Apoi se urcă în mașinile luxoase, pentru care polițiștii au oprit circulația și demarează în trombă spre instituțiile unde îi așteaptă secretarele amabile și cine știe ce afacere din care să le iasă și lor ceva pentru zilele negre. De 15 ani, de cînd se organizează astfel de manifestări, nu am văzut niciodată vreo oficialitate care să se intereseze măcar formal dacă cei care au rămas în urma tinerilor care și-au dat viața pentru rația de libertate de astăzi au vreo nevoie sau vreun necaz care ține de putința lor de rezolvare.
La capătul opus se află cei care ar putea spăla peste ani obrazul politicienilor de acum: copiii care s-au născut în acele zile. în vreme ce unii mureau pe străzi împușcați încă nu se știe de cine, alții veneau pe lume în maternitățile din România. Cîteva sute de copii s-au născut atunci și în maternitatea din Bacău. Destinul lor nu este încă foarte bine conturat. La 15 ani, ai toată viața înainte și singura ta grijă este să visezi cum poți deveni astronaut, vedetă sau cum poți obține o întîlnire cu Brad Pitt. Sau, de ce nu, care este culoarea la modă pentru ojă în anul care stă să vină peste cîteva zile. Sînt copiii nepîngăriți în nici un fel de tarele comunismului. Ei s-au născut într-o lume care abia devenise liberă, în care generozitatea, spiritul de sacrificiu și sentimentul de libertate deplină pluteau pe străzi. încercăm să vă prezentăm în aceste pagini reprezentanți ai celor care și-au luat rația de libertate și s-au ridicat cu ea la cer, și reprezentanți ai celor în care ne punem speranța, care prin simbolul pe care îl reprezintă, de copii ai revoluției, ne vor aduce mîntuirea pentru toate neîmplinirile și murdăria cu care am întinat, cu toții laolaltă, Dumnezeirea care a coborît atunci, în zilele revoluției, printre noi. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!