Iuliana nu a plecat niciodată din sat pînă la 15 ani

Timiditatea Iulianei Acatrinei din Secuieni este întrecută doar de frumusețea ei. Fata este înaltă și subțirică și are trăsături delicate, de păpușă. Deși este eroina articolului, abia dacă scoate două vorbe în jumătatea de oră petrecută împreună. Ce o face specială pe Iuliana este ziua ei de naștere: 21 decembrie 1989. Bunica ei, Maria Burulea, își aduce aminte de joia cînd s-a dus să-și viziteze fata la maternitate. „Cînd am plecat din sat de la Cîmpeni, nu știam nimic. Abia cînd am ajuns la Autogară în Bacău am aflat că s-au răsculat oamenii, că Ceaușescu a fugit cu elicopterul. Era zarvă mare în oraș. Am stat o jumătate de zi la spital pînă am reușit să-mi găsesc fata. A născut-o pe Iuliana pe la două după-amiaza. M-am întors în sat cu vestea despre revoluție, că oamenii încă nu știau”, povestește Maria Burulea. âmpreună cu soțul ei își crește nepoții, pe Iuliana și pe fratele ei, aflat în clasa a patra. Părinții lor s-au despărțit de vreo doi ani. Mama a plecat de vreo lună în Italia, iar tatăl lucrează cu ziua prin sat. „Noi am vrut să venim să stăm la bunici. Nu ne-am înțeles niciodată cu tata, vorbea mereu urît cu noi. Și acum ne avem așa, ca mîța cu cîinele”, mărturisește, cu greu, fata.
Iuliana a ratat o șansă de care, probabil, nu a fost conștientă. La începutul acestui an a învățat trei săptămîni la Liceul Sportiv din Constanța, însă dorul de familie a făcut-o să se întoarcă în Cîmpeni. „Prin ianuarie a venit cineva de la Liceul Sportiv la noi în sat și a spus că aș fi bună la caiac-canoe. Am o mătușă în Constanța și am stat la ea, dar nu m-am împăcat cu colegii. Nu rîdeau de mine, dar nici nu ne-am împrietenit. Mi-a plăcut ce învățam, dar n-am rezistat departe de bunici. Pînă atunci nu mai plecasem niciodată din sat, nici măcar pînă la Bacău”, spune Iuliana. Acum învață la o școală de arte și meserii din Bacău, la profilul ospătari-bucătari, de care se declară mulțumită. Face naveta cinci zile pe săptămînă: pleacă dimineața la cinci și se întoarce seara la cinci. E bucuroasă că are cîteva prietene din sat care îi sînt colege de școală și spune că vrea să rămînă în oraș. Bunicii nu se prea descurcă cu banii, dar îi mai ajută fata plecată în Italia. Iulianei îi e dor de mama ei, dar s-a obișnuit cu gîndul că e departe. Viața ei va fi nici mai bună, nici mai rea decît a altora. Cu toate acestea, ziua în care s-a născut i-a pecetluit în mod subtil destinul. (Oana ALBU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!