Ascensiuni duhovnicești

Icoana pocăinței adevărate

* Cuvioasa Maria Egipteanca

Ajungînd la Duminica a V-a din Postul Sfintelor Paști medităm la viața Cuvioasei Maria Egipteanca – model de pocăință adevărată prin întoarcerea voinței de la rău spre bine, de la păcat la virtute și viețuire după Dumnezeu.
A trăit între anii 355 – 431; era de origine egipteană și de la vîrsta de 12 ani s-a despărțit de casa părintească, mergînd în vestita cetate a Alexandriei. Era dăruită cu o frumusețe deosebită și ispitele care s-au revărsat asupra ei au dus-o la decădere morală întunecîndu-i frumusețea sufletului. Dar Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu (Iezechil 18,32). Venind Maria din Alexandria la Ierusalim pentru a se închina Sfintei Cruci pe care fusese răstignit Mîntuitorul, o putere nevăzută o țintuia locului, împiedicînd-o să intre în biserică, unde se afla relicva sfîntă. După mai multe încercări nereușite de a intra în sfîntul locaș, a înțeles că aceasta se datora păcatelor. Lumina căinței s-a ivit în conștiința ei. Atunci s-a rugat Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu să i se-ngăduie a intra în biserică, făgăduind să rupă legătura cu trecutul ei păcătos. Așa s-a petrecut. A trecut rîul Iordanului, căutînd locuri singuratice, cît mai departe de lume, în pustiu. A înțeles că patimile săvîrșite cu fapta, cu fapte se și tămăduiesc. De aceea duce o viață de asceză desăvîrșită, plîngîndu-și păcatele, postind și rugîndu-se neîncetat lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor tinereții ei. în această aspră viețuire a petrecut 47 de ani. Martor al nevoinței nu i-a fost decît Dumnezeu, care a întărit-o cu harul Său. Aproape de sfîrșitul vieții ei, un cuvios duhovnic numit Zoriman a întîlnit-o în pustie. Acesta a primit mărturisirea păcatelor cuvioasei Maria și a împărtășit-o cu Sfintele Taine ale lui Hristos. După un an, cînd cuviosul Zoriman a revenit la locurile acelea, el a găsit-o săvîrșită din viață și a înmormîntat-o acolo unde ea trăise și căpătase sfințenie prin pocăință îndelungată. Rîvna pentru Dumnezeu, spre mîntuirea sufletului, i-a fost răsplătită.
Meditînd, viața Cuvioasei ne uimește prin două lucruri petrecute la începutul convertirii ei: hotărîrea fermă de a începe o viață nouă și ruperea desăvîrșită cu păcatul. Departe, în pustia Iordanului, Cuvioasa Maria s-a eliberat de păcat și s-a sfințit. Așadar, pentru a începe o viață nouă, în Hristos (Galateni 2, 20) trebuie distrusă legătura cu păcatul. în suflet trebuie generată ura față de păcat. Astfel, Fericitul Augustin (430), care în tinerețe dusese și el o viață păcătoasă, cerea în rugăciune: „Doamne, ajută-mi să te iubesc, așa cum mai înainte am iubit păcatul”.
Dacă hotărîrea nestrămutată de a face voia lui Dumnezeu nu este chiar așa ușor de luat, apoi greul de-abia acum începe. Să ne gîndim la cei 47 de ani trăiți în pustie de Sfînta Maria Egipteanca. Fiind în pustie, în foame și în sete, nu vedea și nu auzea pe nimeni. Totuși, șaptesprezece ani a fost chinuită ca de foc de gîndurile cele păcătoase, de aducerile-aminte pătimașe. Păcatul este, subînțelegem, cel mai mare vrăjmaș al sufletului, este unealta diavolului care își „ascunde” dușmănia împotriva omului pînă ce îl prinde în lațul obișnuinței cu păcatul. De aceea Sfinții Părinți ne îndeamnă să fugim de „mușcătura șarpelui”, adică de prima experiență a păcatului, de curiozitatea de a gusta otrava cu care ne îmbie „cel rău”.
Exemplul Prea Cuvioasei Maria Egipteanca este întăritor și dă tuturor speranța mîntuirii. Desigur, cînd ne gîndim la viața ei, la ostenelile și la răbdarea ei, ne simțim cutremurați și înfricoșați. Cine poate avea voința și hotărîrea Cuvioasei? Sfinții Părinți ai Patericului au două cugetări: „Dă voință și ia putere” și „Dă sînge și ia duh”.
într-adevăr, Prea Cuvioasa a avut mare voință și a luat mare putere. A luat putere să rabde necazurile, împotrivirile „celui viclean” și astfel și-a vindecat rănile sufletești. Prin pocăință adevărată, susținută de post și rugăciune, și-a îndreptat viața ei, cum spune cîntarea: „Ceea ce mai înainte erai plină de tot felul de întinări, te-ai arătat aleasa lui Hristos, prin pocăință urmînd vieții îngerești și cu arma Crucii calci în picioare pe demon. Pentru aceasta te-ai arătat mireasă a âmpărăției cerului, Marie prea lăudată”. Astfel, Cuvioasa Maria Egipteanca reprezintă icoana pocăinței celei adevărate care duce la mîntuire!
Prof.dr. Constantin LEONTEletului. Dar Dumnezeu nu voiește mo

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!