Adolescenții, codul bunelor maniere și mentalitatea colectivă

„Buna creștere nu este și nu va fi niciodată inutilă, pentru că ea îl face pe om să se respecte în primul rînd pe sine”, afirmă scriitoarea Aurelia Marinescu, autoarea volumului „Codul bunelor maniere astăzi”. într-adevăr, cartea publicată de dînsa nu se îndepărtează de realitatea pe care noi o trăim; nu cuprinde exemple de pe „vremea bunicii”! Nu intenționez să aduc un elogiu cărții (deși anumite aspecte merită toată atenția noastră), ci doar vreau să vă reamintesc că, măcar din cînd în cînd, să încercați să dovediți că aveți cei șapte ani de acasă; că nu ați fost lăsați de izbeliște de părinții sau bunicii voștri. încercați să dovediți că sînteți conștienți de conceptul de „bun simț „. A cunoaște respectul față de celălalt nu înseamnă că nu vă mai puteți exprima sau că personalitatea voastră este îngrădită de normele sociale. A mînca semințe pe stradă sau pe o bancă în parc este o dovadă de crasă nesimțire; atunci cînd tu la rîndul tău vrei să te așezi pe o bancă, dar în jurul acesteia este un morman de gunoaie, cauți un alt loc liber, mult mai curat! în virtutea acestui dispreț pe care îl ai atunci cînd vezi mormanul, încearcă să consumi într-un mod cît mai ales semințele. S-ar mai supăra cineva dacă le-ai pune într-o pungă după care ai arunca-o la gunoi? Aaa, și pentru că tot vine vara și veți merge la iarbă verde, încercați să nu mai lăsați sticle de plastic. Cu siguranță știți că nu sînt reciclabile și mai ales de pe deal de la Măgura nu are cine să le adune! în cazul în care părinții sînt vinovați pentru mizerie, încercați voi să procedați altfel și să fiți voi un model pentru părinți! Bineînțeles că bunele maniere nu se opresc aici. Potrivit cărții doamnei Marinescu, acestea încep de la vestimentație și continuă pînă la ușa dormitorului, deci situațiile în care trebuie aplicate sunt nenumărate. Un alt exemplu pe care îl întîlnim la tot pasul este aceea situație din autobuz în care pensionarii își cer furioși drepturile. O astfel de situație poate fi relativă deoarece,la un moment dat, și noi putem fi obosiți. Exemplul pe care îl dă doamna în cartea sa este dublat (și deplasat) de o poză și un comentariu pe măsura, care, parafrazînd, sună cam așa: „Tinerii noștrii, atunci cînd sînt în autobuz, se uite pe geam ca și cînd ar fi în Austria.” Normal că societatea romînească în care trăim este una conservatoare (și de la sine înțeles strictă), dar tot nu poate egala sistemul existent și exigent de la începutul și mijlocul secolului XX, atunci cînd femeilor nu le era permis să iasă neînsoțite pe stradă (la fel cum încă mai este în lumea musulmană). Așadar, nu e deloc ciudat ca unele maniere să se adapteze realității din cauza demodării lor. Dacă la curtea lui Ludovic al XV-lea era o normalitate să te scarpini în public atunci cînd erai atacat de vreo gînganie, ba chiar erau utilizate bețișoare de aur pentru aceasta, acum ar fi un lucru de-a dreptul ridicol să încerci să „muți” puricul care îți dă „mîncărimi de cap”. Ca să vă amuzați în continuare, aflați că și acum mai există astfel de ciudățenii! De exemplu în Alabama este ilegal să porți în biserică o mustață falsă care poate provoca rîsete; nu este voie să tîrăști un cal mort pe Yonge Street, duminica, în Toronto. Tot în Canada, dar de data asta în Ottawa, este interzis să mănînci înghețată pe strada Băncii. Dacă pentru noi sună a glume, pentru ei reprezintă legi, unele scrise, altele nescrise. în concluzie, bunele maniere depind de specificul fiecărui popor, dar mai ales de caracterul fiecărui individ.(Andreea ROȘCAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!