Calendar etno

Misterele „păsării albastre”

* Cucul – simbol al primăverii

Pe la 1897, George Coșbuc rămîne uimit de faptul că ciudata pasăre – cucul – e prezentă în „cel puțin a cincea parte din doinele noastre de iubire”. Cine și ce au determinat cultura arhaică românească să-i acorde un asemenea interes? De ce cucul este simbolul purității absolute în dragoste? „E o pasăre străveche!”, susțin unii, argumentînd: „De cînd s-a urzit pămîntu’ / De-atuncea nu bate vîntu’, / De-atuncea ne cîntă cucu’ „.
Primăvara apare pe la noi înveșmîntată în versuri precum: „Primăvara la noi vine, / Stă, două, trei luni de zile. / Și ca gîndul pleacă-n lume, / Nimeni nu știe unde”!
Tot aluzie la vremuri străvechi este că toți cucii au o singură mamă, „cuca cea bătrînă”. Cucii, se spune, au calități uluitoare și puteri miraculoase: / „De-ar cînta cucu’ toamna / N-ar îmbătrîni mîndra. / Cucu’ cîntă-n sărbători / Mîndra-mbătrînește-n flori”.
Cucul este singura pasăre care se poate lupta cu moartea: „Zice moartea către cucu’: /- Hai, cucule, să cîntăm, / Versurile să le schimbăm”. / „Zice cucu’ către moarte: / -Ba, eu nu schimb vers cu tine, / Că tu unde te duci / Iei maicile de la prunci…”
Lucian Blaga, încă din copilărie a fost fascinat de enigmatica pasăre. în „Hronicul și cîntecul vîrstelor” povestește: „Ne-am îngrijit să luăm cu noi și merinde, într-o traistă, căci aveam de gînd să stăm la vie pînă seara. Cît a ținut calea pînă sub poalele coastei, se vedea ici și colo, atîrnînd pe firele de iarbă, cîte-un nod de lichid spumos, alb, ca un scuipat: – Ce-i asta?, întreb eu pe tata. / – Asta-i scuipatul cucului!, zice tata. /- Păi, cucu’ scuipă?! întreb eu mirat. / – De ce n-ar scuipa, răspunde tata, cînd n-are altceva de făcut?
Cucul cîntă și scuipă… ca feciorii care n-au de lucru. Uneori scuipă după copii, iar ce-i de-i nimerește nu mai cresc!”
Superstițioși sînt și locuitorii de pe Valea Berheciului. Se spune că dacă auzi pentru prima dată în an cîntînd cucul din partea dreaptă o să ai noroc. Dacă-i la stînga e ghinion. Poți să dai cu fugiții prin „vămile cucului”, sau să te distrezi de minune „între florile cucului”, ori să rămîi „singur cuc”, adică veșnic fără pereche. Cucul n-are „casă”. Peste toate, „Măria Sa Cucu’ ” este nemuritor!
Misterele „păsării albastre” continuă să atragă din ce în ce mai mult atenția cercetătorilor. Noi îl așteptăm cu drag: „Cîntă cucu’ primăvara, / Bucură lumea și țara!”
Adaptare de Eugen ȘENDREA spune că dacă auzi pentru prima dată în an cîntînd cucul din partea dreaptă o să ai

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!