Punctul pe „i”

Educația și cercetarea vor (alt)ceva. Ce?

Cu cîteva săptămîni în urmă un grup de profesori și cercetători au lansat pe yahoogroups un forum de discuții (edu – cer -ro) pe tema stării actuale a educației și cercetării cu finalitatea (speranța) clară de a apropia cît mai mult domeniile amintite de standardele europene. Instrumentul cel mai nimerit pentru aceasta îl constituie auditul extern, care validează, sau nu, ceea ce a constatat auditul intern. Procedura este valabilă pentru orice organizație (persoană juridică), iar beneficiarul principal este managementul organizației, în sensul orientării acestuia spre corectitudine legislativă și spre performanță. Rezultatul dialogurilor între cei aproape o sută de înscriși pe listă a fost o scrisoare deschisă adresată primului-ministru și ministrului de resort, d-l Mircea Miclea. În scrisoare se cerea adoptarea unui cadru juridic prin care să se oblige toate instituțiile de educație și de cercetare să se supună unui audit extern (exterior organizației, nu neapărat exterior țării, cum se mai înțelesese pe alocuri). Cei care cunosc rigorile auditării externe, independente și executate profesionist realizează și riscurile unei auditări severe la instituțiile publice de educație și cercetare din România. Cineva ar putea spune că aceste organizații au fost controlate de Curtea de Conturi, iar o auditare suplimentară ar fi o risipă de resurse (auditarea externă costă mult). De acord, dar auditarea presupune și o opinie avizată despre gradul de atingere a obiectivelor propuse la școala, universitatea sau institutul de cercetare (calitate în predare, corectitudine în notare, eliminarea relațiilor neprincipiale – mită, șpagă, cadouri, corelarea disciplinelor studiate cu cerințele pieței muncii etc.). În aceste condiții, controlul efectuat de Curtea de Conturi are doar o dimensiune strict financiară.
Utile pentru cine (mai) este interesat de starea reală nu doar a educației și cercetării de la noi, ci chiar de starea națiunii române în ansamblul său pot fi cîteva aspecte. Astfel: din cele peste 120 de semnături doar două erau din Moldova (una de la Universitatea “Al.I. Cuza” din Iași și o alta de la Universitatea “George Bacovia” din Bacău); majoritatea semnatarilor sînt din București, Cluj, Brașov, Constanța, Oradea, Baia Mare etc. Asta spune ceva despre: nivelul dotării cu calculatoare, nivelul de interes al cetățenilor față de soarta comunității și chiar nivelul de curaj civic de a cere ceva, de a critica etc.; unii au semnat scrisoarea, dar nu știau exact ce înseamnă “audit extern”; s-au lămurit după ce s-a comentat răspunsul ministerului; lipsa de civilitate și chiar de bun simț a unor “listași” contrastează puternic cu cerințele elementare pentru un educator: calm, răbdare, credință în puterea argumentelor, a rațiunii etc. Amenințarea cu retragerea de pe listă se traduce prin incapacitate de dialog, de comunicare și de persuasiune. Desigur, rămîne pozitivă dorința de schimbare, deși, după cum am amintit deja, direcția și conținutul schimbării nu sînt clare pentru toți; sindromul dogmatic anticomunist răbufnește dur și grav; cei care au avut o opinie similară cu a ministerului au fost taxați – de către alți colegi – cu acuza de adeziune deplină și necondiționată la cee ce se spune “de sus”.
Lăsînd la o parte criticile colegiale – care pot fi utile în ultimă instanță – aș vrea să formulez cîteva opinii pe marginea stării educației și cercetării din România. În primul rînd, calitatea în educație și în cercetare reprezintă preocupări minore ale majorității școlilor de la noi. Proiectul CALISRO (Calitate în învățămîntul superior românesc) s-a concretizat doar într-o cărțulie publicată de o editură a unei universități bucureștene, într-un site abandonat pe internet și în articole sau studii publicate de cei implicați în proiect. Adoptarea unei legi a calității în învățămîntul românesc este nu numai necesară, deși este deja suficient de tardivă pentru ca remedierea “găurilor negre” din dimensiunea calitate să coste foarte-foarte mult (ca să nu mai amintesc de costurile enorme ale scăderii constante, în ultimii ani, a calității predării și învățării). În răspunsul purtătorului de cuvînt al ministerului educației și cercetării se încurajează preocupările pentru a grăbi apariția legii, dar și asigurarea unui conținut adecvat al acesteia. (Va urma).
Catinca Piper

corectitudine legislativă și spre performanță. Rezultatul dialogurilor între cei aproape o sută de înscriși pe listă a fost o

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!