Duminică sînt Floriile

Duminica Floriilor, numită în popor și Floriile (de la latinescul floralia sau florilie, sărbătoarea florilor), este sărbătoarea care ne amintește intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi.
Primele mențiuni despre această sărbătoare de origine ierusalimiteană provin din secolul IV. Sfîntul Epifanie a scris două predici la această sărbătoare, iar pelerina apuseană Egeria a descris modul cum se sărbătoarea această duminică la Ierusalim, spre sfîrșitul secolului IV, cînd a vizitat Țara Sfîntă. în vechime, Duminica Floriilor era începutul săptămînii numite a Paștilor. De aceea era numită și Duminica aspiranților sau a candidaților la botez, pentru că în această zi, cei ce urmau să fie botezați mergeau cu mare solemnitate, la episcop, spre a-i cere să fie admiși la botez, iar acesta le dădea să învețe „Crezul”. Se mai numea și Duminica grațierilor, pentru că, în cinstea ei, împărații acordau grațieri. încă din secolul al IV-lea, în biserici se aduc ramuri de salcie, care sînt binecuvîntate și împărțite credincioșilor, în amintirea ramurilor de finic și de măslin, cu care mulțimile au întîmpinat pe Domnul la intrarea Sa triumfală în Ierusalim și pe care credincioșii le poartă în mîini ca semn al biruinței împotriva morții, cîștigată de Domnul prin învierea lui Lazăr, săvîrșită cu o zi mai înainte (Sîmbăta Floriilor sau a lui Lazăr) și apoi prin învierea Sa însuși. în vechime, atît la Bizanț, cît și la curțile domnești din Țările Românești, sărbătoarea Floriilor se prăznuia cu mare solemnitate. Luau parte împărații (domnii) cu demnitarii lor, cărora li se împărțeau făclii aprinse ca și la Paști. în seara acestei duminici încep în biserici frumoasele slujbe ale deniilor din săptămîna Sfintelor Patimi. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!