Scurt pe 2

Mîrlăniada

Am bani, deci îmi permit să fiu mîrlan. Adică, mega-mîrlan, pentru că la banii mei mîrlănia „mică”, banală, de cartier, nu mă prinde. Atîta timp cît îmi pot manifesta mîrlănia prin intermediul mass-media, mai ales pe posturile de televiziune, statutul meu de mega-mîrlan nu poate fi contrazis. Un loc în care mîrlanii de duzină – mîrlănașii, mîrlăneii, mîrlănuții – nu au ce căuta. Atunci cînd n-ai bani îți consumi aptitudinile de mîrlan prin cine știe ce uliță, prin cine știe ce cotlon neștiut de nimeni și, în consecință, te paște spectrul ratării. Era romantică a mîrlăniei, cînd aceasta își găsea manifestarea cea mai reprezentativă și mai elevată în acel loc bine fixat în memoria colectivă numit „ușa cortului” a trecut. A fost și perioada cea mai grea pentru că pînă nu de mult mîrlanul – oricît de talentat în mîrlănia lui, era marginalizat, era un paria, obligat la un teritoriu restrîns de manifestare, dincolo de care nu putea trece. Era considerată o manifestare de cartier, de mahala, de șatră, de maidan, de obor, de „mal surpat”, unde nici nu putea fi vorba de faimă la scară națională, așa cum se întîmplă de cîțiva ani buni, cînd și noi – mîrlanii, am scos capul în lume, ne-am emancipat, ocupînd în societate locuri dintre cele mai de invidiat.
Cîndva, calitatea de mîrlan cu cea de politician era de neconceput, politica reprezentînd apanajul elitelor, al manierelor nobile, al conduitelor elevate. Acum, politicianul-mîrlan, șmecher, manglitor, mincinos, injurios, gata să te spurce cu toate invectivele și insultele de pe lume doar la simpla bănuială că ai avea ceva cu el, constituie o banalitate.
Dar nu numai în politică am reușit să ne facem remarcați în ale mîrlăniei, ci în mai toate domeniile vieții sociale, sportul ținînd capul de afiș deoarece însăși mîrlănia a devenit un nou sport în care, cu siguranță, în clipa de față sîntem lideri mondiali! Bunăoară, nu mai sîntem primii în lume la handbal, dar în compensare „mîrlănia sportivă” suplinește din plin pierderea supremației în acest sport. La fel și în privința altor discipline sportive la care altădată străluceam. Acum strălucim în mîrlănie. Mai ales pe sticla televizoarelor, unde sînt difuzate emisiuni cu caracter sportiv și unde seară de seară „mîrlăniada sportivă” – competiție națională de un real succes – îi ține cu sufletul la gură pe amatorii de mîrlănii și super-mîrlănii în care sînt invitate vîrfurile mîrlăniei sportive din țara noastră spre a se desfășura în toată „splendoarea” lor. Acești mîrlani cu ștaif (adică, cu bani muți, atît de mulți încît își permit să mîrlănească pe oricine, fără teama de a fi dat în judecată), dovedesc cît de mult s-a „emancipat” mîrlănia în țara noastră. De la maidan sau de la „legendara” ușă a cortului sînt pași uriași, pe care mîrlănia – mai ales cea sportivă – i-a parcurs cu nonșalanță pînă în studiourile de televiziune. Competitorii sînt de-a dreptul imbatabili! Oricine încearcă să facă față avalanșelor de mîrlănii ale acestora este făcut pe dată KO! Imediat ce intri în colimatorul unui astfel de campion în ale mîrlăniei vei fi luat în serii de upercuturi verbale de-a dreptul sufocante, în care din prima clipă ți se va aminti de originea ta „umilă”, că nu ești decît un sărăntoc, un neica-nimeni de tot rahatul, că îți chiorăie mațele de foame în timp ce tu, nenorocitul, vrei să-l dai pe el în judecată pentru injurii, insulte și calomnii, drept pentru care n-ai nici o șansă, că ești un nespălat și puți a transpirație, în timp ce el a venit la emisiunea tv elegant, spilcuit, mirosind a parfumuri rare, că ești un ratat de doi bani, care faci umbră pămîntului de pomană, în comparație cu el, care este o somitate și un exemplu de carieră strălucită etc. etc. Toată această mîrlăniadă se desfășoară de cîteva seri bune pe cîteva posturi de televiziune, în special cele care au în grila de programe emisiuni cu conținut sportiv, unde mîrlanii de anvergură se întrec în cea mai acerbă comptiție de mîrlăneală din lume.
Vizionare plăcută! (?) (Horia Ioan POPESCU)ulte și calomnii, drept pentru care n-ai nici o

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!