Integrarea în UE: greu de pronunțat lîngă plugul cu vite

Zi de primăvară, obișnuită pentru români, dar de sărbătoare pentru politicieni. Se semnează la Luxemburg tratatul de aderare la Uniunea Europeană (UE). Pe cîmp cu ochii după tractoare, cîteva femei cu fața deja arsă de soare se uită suspicios la mine și la fotoreporter. „Sînteți de la fonciire?”, mă ia în repede în primire una dintre ele, iar eu nu știu ce să spun. Le răspund, destul de nesigură, că nu am treabă cu asta și le întreb dacă au auzit despre Uniunea Europeană și despre ce se întîmplă hotărîtor astăzi pentru România. E rîndul lor să mă privească nesigure, ba chiar cu oarecare milă. „Stăi, cred că știu eu. E vorba de ziariștii aceia nu?”, spune o femeie mai vorbăreață, iar privirea îi cade dezamăgită pe sapă cînd aude că nu despre asta-i vorba. „Ei, atunci să-i ia naiba de politicieni că se duc acolo să stea pe fotolii și să-i filmeze ziariștii cînd dorm. Era mai bine pe vremea lui Ceașescu. Atunci am făcut doar două reclamații și mi-au și făcut dreptate. Acu’, mă judec pentru pămînt de șapte ani și tot n-am terminat cu judecățile că au cumpărat și judecătorii, și procurorii. Iar senatorii ăștia și-au tras lefuri de 46 de milioane de lei, știu eu, asta-i suma exactă, iar nouă nu ne mai pun la pensie nici măcar 10.000 de lei. Să-i văd eu dacă pot trăi cu 600.000 de lei pe lună, lua-i-ar dracu!”, blestemă vîrtos femeia pe senatorii care probabil au o denumire mai sonoră de i-au rămas în minte.
Stropșeala femeii este întreruptă de un bărbat care, cu un gest a lehamite, spune că el știe despre ce-i vorba. „Am auzit de la televizor da’ nu-i a bună cu integrarea asta. Cică ne facem neamuri cu ei și nu mai avem voie să punem vie hibridă. Acu’, dacă tot ne încuscrim, poate ne aduc ei și butașii, că noi n-avem de unde”, spune hîtru bărbatul, făcînd referire la o entitate abstractă de viță de vie.

„Ce treabă avem noi cu intregarea, sau cum îi zice?”

Prin sate, oamenii se gîndesc mai înainte dacă nu cumva e vorba de vreo sărbătoare religioasă, cînd îi întreb despr integrare. Cînd se lămuresc că-i vorba de hîrtii pe care le semnează politicienii, își mai dau drumul la gură. Doar pentru a spune că astea-s treburi care se discută la televizor, iar ei n-au timp de așa ceva. „Ne bagă, nu ne bagă, pentru vaca mea îi tot atîta. Eu trebuie să-i dau mîncare tot de trei ori pe zi. Ce treabă avem noi cu intergarea sau cum îi zice?”, spune în treacăt un bărbat tînăr. Pe uliță, doi puști, se grăbesc să treacă un pîrîu. Au „întîrziat” la școală, se justifică ei stîngaci la ora 11,00. âi întreb ce știu ei despre integrare. Se uită unul la altul cu obrajii în flăcări și ascund la spate două felii groase de franzelă din care mușcaseră. „Noi nu știm nimic, n-avem televizor că mama și tata sînt despărțiți și noi stăm cu bunica. Mama e plecată în Italia”, spun copii dintr-o răsuflare, neștiind nici ei, nici mama lor că se va putea munci legal în alte state membre ale UE, iar asta face parte din puținele beneficii cu care vor fi blagosloviți românii după integrare.
Pe cîmp, undeva mai retras de terenurile compacte de la șoseaua națională, oameni și animale se chinuie să se integreze în UE. Cu plugurile cu o lamă la care au înjugat cîte un cal sau o vită. „Ce bine să ne aducă nouă? Nu vedeți că muncim ca proștii, de dăm în brînci, cu plugul tras de cal? Și-au bătut joc de mine că am lucrat 55 de ani la IRE și am ieșit la pensie cu două milioane jumate. Azi dimineață au împușcat un militar român, pe cei trei ziariști or să-i împuște mîine, pentru ce? Ce ne trebuiau nouă toate astea?”, se întreabă retoric un bărbat cu căciula pe ochi. Nici nu fac bine doi pași către altă lot, unde un bărbat sfărîma pămîntul cu o borună trasă de o vită, că mă aud strgată. „Ia stăi, doamnă, ce faci dumneata aici? Ai venit să faci rîs de țărani că muncesc pămîntul cu plugul tras de animale?”, mă întreabă un sătean arțăgos. âl asigur că altul este scopul meu și îl întreb și pe el de integrare. „Ce integrare? Noi n-avem bani să ne plătim semănatul și ei vorbesc la televizor de toate prostiile. Ne-o aduce ceva bun dacă ne plătesc lucrările agricole”, spune cu năduf românul, unul dintre milioanele de proaspeții integrați în Europa. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!