Recurs la istorie

Demnitate națională

* Altă hotărîre adoptată de Divanul Domnesc al Moldovei

Respingerea de către conducerea statului Moldova a solicitărilor imperiale și încercărilor pontificale de a-l trimite pe Berardi la dioceza de Bacău purtînd titlul respectiv a însemnat, sub raport practic și juridic, încetarea activității Episcopiei catolice Bacău, instituție creată de pontiful Romei fără nici o consultare a enoriașilor din cuprinsul diocezei. Domnul țării, unii reprezentanți ai boierilor și celebrul Bruti își exprimaseră dezinteresul, în 20 iulie 1586 și perioada următoare, în ce privește promovarea la rangul de episcop de Bacău a lui Hieronim Arsengo, acela pe care Alexandru Comuleus, legat al Sfîntului Scaun, în numele „prea sfîntului și prea fericitului părinte în Hristos stăpîn, Sixt al V-lea, prin milă divină mare și modern pontif, vicar al lui Hristos”, a hotărît alegerea lui drept „vicar legitim” al sfintelor biserici catolice din toată Moldova, după ce acestea fuseseră infectate cu cele mai mari și grave erori eretice”, calvino-luterane. în așezarea urbană de pe Bistrița funcționa mănăstirea catolică închinată Fecioarei Maria, menționată în breva papală din 15 aprilie 1450. Tîrgul Bacău era un centru în care se realiza activitate misionară catolică permanentă în folosul credincioșilor români catolici de aproape două secole. Această mănăstire nu fusese demolată, ci doar reparată de către domnul țării, Petru Șchiopul, cu banii strînși de la populația românească, în totalitatea ei. Possevino, cunoscutul cărturar iezuit, diplomat papal în Transilvania, Polonia, Rusia, după ce a cunoscut realitatea a solicitat și a obținut modificarea unei breve papale, gata pregătite, în sensul numirii locuitorilor din Moldova, indiferent de credința religioasă a acestora, ca unii care se autoconsiderau români și descendenți daco-romani. Majoritatea documentelor scrise de către oamenii corecți, trimiși papali, episcopi, arhiepiscopi, prefecți ai misiunilor, misionari, toți au relatat despre românii catolici din Moldova, nu despre maghiari. în timpul acestor confruntări diplomatice Berardi, determinat de Sfîntul Scaun și Curtea Imperială a Austriei, a plecat spre Moldova numai cu calitatea de asistat și protejat al împăratului („coll assistenza delle’ Augustissima Casa d’Austria”). Ajuns în capitala Moldovei, acesta n-a prezentat nici o aplicație în privința contestatului rang episcopal.
Noua stratagemă a Sfîntului Scaun și a împăratului a dat unele rezultate pozitive. Episcopul prefăcut, instruit asupra procedeelor pe care trebuia să le urmeze, s-a prezentat la domn și celelalte autorități supreme, a solicitat și obținut aprobarea efectuării vizitei episcopale în parohiile existente. Vizita începută n-a fost dusă la sfîrșit, deoarece Berardi a încetat din viață, la Săbăoani.
Pontiful Romei și împăratul, renunțînd la vechile orgolii, l-au numit fără întîrziere pe Paroni, acordîndu-i titlul de episcop de Iloan „partibus” și astfel l-au trimis în Moldova, cu destinația Iași. Noul demnitar și-a exprimat convingerea, prin mai multe documente elaborate în diferite momente, asupra originii românești a catolicilor din Moldova. Așa cum era firesc, omul căruia i se încredințase supravegherea activității catolice în Moldova s-a pronunțat în mod direct și convingător asupra rolului misionarilor trimiși de Ungaria ca să activeze la estul Carpaților. Acesta i-a prezentat așa cum erau apreciați de credincioși, ceilalți misionari și chiar de prefecți: oameni nepreocupați de credință, dar deosebit de lacomi, avari, schimbători ai credinței, oportuniști, comportament tiranic („psichi confacilita possavano abla scisma”). Este evidentă nestatornicia acestora. Cardinalul Consalvi, secretarul de stat al Sfîntului Scaun, a solicitat explicații internunțiului austriac la Poartă. Autoritățile otomane au comunicat că nu pot depăși hotărîrea Divanului Domnesc al Moldovei, adoptată la 9 decembrie 1815. Sultanul a respectat voința românilor, Austria – nu.
Paroni, nemulțumit de rezultatele obținute de Ludzov, s-a deplasat la Poartă, dar n-a putut obține alt rezultat mai bun. Cu toate că în timpul cît a stat la Constantinopol a adus injurii mitropolitului Moldovei, Veniamin Costache, acesta a venit la Iași fără remușcări de conștiință. La 6 mai 1820 a expediat un raport Propagandei Fide asupra celor 13 parohii catolice moldovenești, în care funcționau acum 4 misionari maghiari, numeroși dascăli adepți ai maghiarismului, care activau intens pentru impunerea limbii maghiare credincioșilor români. în același timp, continuă sosirea în Moldova a unor „rătăcitori, dezertori, răufăcători” din teritoriile ocupate de imperiali – „gente per lo piu fugitiva, desertori, … rei di qualque delitto”. Enoriașii nu ajungeau decît la 13.000 – 14.000 de persoane, conform calculelor episcopului de Iloan. în această perioadă au fost scrise mai multe documente de către administratorii adepți ai maghiarismului, prin care a fost susținută falsa și pretinsa naționalitate maghiară a românilor catolici din Moldova.
Presiunea imperială asupra lui Paroni a fost atît de mare încît l-a constrîns să se deplaseze, la vîrsta de 68 de ani, în Transilvania, să discute cu reprezentanții minorilor conventuali de aici, să semneze o convenție cu aceștia, prin care a consimțit să primească în Moldova trei misionari maghiari, iar misiunile din Moldova să plătească pentru răul cauzat românilor catolici de aici, 100 de scuzi români. Aceasta a fost urmată de scandaloasa îndepărtare a lui Paroni din Moldova. Acestuia i-a urmat Zabberoni, episcop de Ellinopoli, care a decedat la puțin timp.
în tot acest timp, activitatea misionarilor maghiari a devenit scandaloasă și mult mai periculoasă.
în noile condiții, Veniamin Costache a convocat Divanul, care a hotărît să facă cunoscut domnului, iar acesta, la 21 octombrie 1826, a transmis agentului austriac din Iași „țidula” prin care a comunicat hotărîrea sa și a Porții că în Moldova nu vor mai fi admiși și nici acceptați episcopi catolici. Astfel a luat sfîrșit definitiv Episcopia catolică Bacău. Indiferent de reacțiile provocate, măsura a fost salvatoare pentru enoriașii catolici din Moldova și ar fi bine ca guvernanții, parlamentarii și președintele României să urmeze exemplul marelui patriot, Veniamin Costache.

Prof.dr. Dumitru ZAHARIAte pozitive. Episcopul prefăcut, instruit asupra pro

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!