Jurnalul unui outsider

Ioan Neacșu

CATEDRALA PATRIARHALĂ

Discuțiile despre amplasarea „Catedralei Neamului” au ajuns în Parlament. Politicieni și ziariști, preoți și mireni, oameni de pe stradă și personalități își dau cu părerea despre construirea Catedralei. Un ziarist despre care aveam o părere bună, titular de tolk-show, s-a trezit spunînd cu un aer justițiar că mai bine s-ar face un cămin pentru copii și unul pentru bătrîni cu banii care s-ar cheltui, inutil, pe construcția catedralei. Asemena enormități sînt debitate zilnic, într-o absurdă democrație a părerilor, pe o temă pe care cei mai mulți nu numai că nu-s capabili să o abordeze, dar nici nu pot să o înțeleagă!
Biserica Ortodoxă Română este a doua ca mărime printre bisericile ortodoxe, după cea rusă. Poporul nostru este printre puținele popoare din lume care nu au fost creștinate, ci s-au născut creștine, grație Sfîntului Apostol Andrei. Patriarhia Română, care a apărut ca o instituție a statului național unitar, este în primul rînd o expresie a recunoașterii, de către celelalte biserici-surori, a valorii bisericii noastre. Nu voi mai vorbi despre autoritatea și încrederea de care se bucură biserica în rîndul românilor, nu voi mai vorbi despre inițiativele bisericii nostre în dialogul ecumenic actual, nu voi mai vorbi despre înmulțirea lăcașurilor de cult sau despre înmulțirea credincioșilor, care își găsesc în biserică vindecarea sufletului. Este inutil să demonstrăm o evidență. Și totuși, de trei sferturi de veac, Patriarhia Română nu are o Catedrală, este găzduită de Mitropolia Bucureștilor. Este rușine că un popor ca al nostru nu este în stare să-și ridice un Templu, o Catedrală a Neamului.
Este evident pentru oricine că o asemenea instituție nu-i un cămin de bătrîni, că Biserica este înainte de toate un simbol, un semn al legăturii dintre noi și Dumnezeu. Un asemenea simbol trebuie scris și citit altfel decît oricare altul. Numai cîțiva aleși, luminați de harul Duhului Sfînt, pot spune unde să se aleagă „loc pentru zidire” cînd este vorba de o Casă a Domnului. Discuțiile duse în parcuri sau pe străzi, chiar mitingurile organizate de oameni fără Dumnezeu, mediatizate iresponsabil de presă, sînt penibile. Nici Parlamentul nu cred că este mai autorizat decît Sfîntul Sinod să ia o hotărîre. Cum să amplasezi Catedrala, un simbol al Luminii, lîngă Casa Parlamentului? Cel puțin din punct de vedere estetic este o absurditate: masivitatea celei mai mari clădiri din Europa ar strivi măreția spirituală a Catedralei. Asta îmi aduce aminte de epoca în care se construiau blocuri cu zece etaje lîngă biserici pentru a le anula ca semn arhitectonic. Vezi hotelul Moldova lîngă actuala catedrală din Bacău.
Catedrala Patriarhală ca simbol al Cerului pe pămînt își avea, însă, un loc binecuvîntat lîngă Mormîntul Eroului Necunoscut, un alt simbol sacru al poporului nostru, cu care însă ar fi realizat un dialog duhovnicesc atît de necesar, care să înlocuiască actuala blasfemie: mormîntul Eroului Neamului în dialog cu monumentul diavolului, care este mausoleul comunist. Argumentul potrivit căruia semnul crimei este o valoroasă operă de artă cade. Chiar de s-ar număra printre cele șapte minuni ale lumii, tot ar fi trebui demolat, deoarece Dumnezeu nu ne poate izbăvi de cel rău atîta cît timp noi îi cioplim templu diavolului. Cîte monumente dedicate lui Hitler au păstrat germanii, cîte monumente dedicate lui Musolini au conservat italienii? Cum poate să vorbească doamna ministru Mona Muscă, intelectual adevărat, despre „valoarea artistică” a unui simbol al celei mai atroce crime la adresa poporului român ? De-ar fi cioplit de Michelangelo, sau de Brâncuși, tot ar trebui să fie dărîmat !
Sînt domenii ale deciziei în care democrația nu-i deloc indicată. Domeniul sacrului este, prin excelență, interzis specialiștilor în datul cu părerea. Cea mai înțeleaptă decizie a Parlamentului ar fi aceea ca să ceară, cu umilință, Sfîntului Sinod să hotărască „locul de zidire” pentru a spăla rușinea de a nu avea și noi, românii, o Catedrală pentru Patriarhie. Și cum va zice Sfîntul Sinod, luminat de Duhul Sfînt, așa să fie!dresa poporului român ? De-ar fi cioplit de Michelangelo, sau

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!