Punctul pe „i”

Liderul și baronii

Nu încape îndoială că puțin-așteptata ascensiune a domnului Gioană în fotoliul de lider al partidului social-democrat s-a datorat în bună măsură și contribuției așa-zișilor baroni care, se pare, sătui de insul „sărac și cinstit”, mereu dispus să arate cu degetul spre ei – spre cei care întotdeauna au fost exact opusul acestui prototip socio-moral – au votat in corpore cu tînărul „dandy” care, de bine, de rău, nu i-a acuzat (încă) de ciocoism, de fripturism și mai ales de acea metodă atît de originală în a face capitalism numită „capitalismul de cumetrie”. Așa stînd lucrurile, rămîne de văzut cam ce atitudine va aborda proaspătul „uns” în fruntea partidului în raport cu „casta” pseudonobiliară a celor care au transformat cîteva județe ale țării în adevărate feude… unde nici musca nu mișcă fără știrea lor! Rămîne de văzut și în ce măsură speranțele celor care l-au ales vor fi confirmate… „la cules” – adică la ceea ce se poate înțelege prin foloase și privilegii de tot felul – și de la care speră să nu fie deranjați nici măcar cu un cuvințel de insul tinerel, spilcuit și cumințel, așezat oarecum sfios în scaunul din care cîndva tuna jupiterian către ei „săracul și cinstitul” fără vîrstă. âși va arăta, oare, într-un fel sau altul, recunoștința față de ei noul ales? Le va tolera, oare, apucăturile feudale, modul medieval de a conduce județul și de a gestiona banul public?
Aceleași întrebări ne frămîntă și pe noi, nepesediștii, dar care într-un fel sau altul depindem de modul în care se face politică în această țară. Nu putem ști cu exactitate care sînt speranțele și aspirațiile „baronilor”, gîndurile lor secrete, acum, la schimbarea conducerii partidului, la care și-au adus și ei din plin contribuția, dar s-ar putea să regrete dojenile de altădată ale „bunicuței”, care dincolo de vorbe nu trecea niciodată la fapte, la măsuri concrete care să le clintească cîtuși de puțin privilegiile feudale pe care și le-au apropriat cu de la sine putere. De cîte ori simțea o cît de ușoară pierdere de popularitate „săracul și cinstitul” se repezea cu toroipanul verbal asupra „capitaliștilor de cumetrie”, asupra fripturiștilor și asupra celor cu manifestări ciocoiste, spre satisfacția naivilor, care vedeau în d-l Iliescu un sincer și devotat apărător și protector al celor săraci (inclusiv cu duhul). După fiecare furtună cotrocenistă (cu care, de fapt, se cam obișnuiseră), baronii își vedeau nestingheriți de treburile lor feudale, deoarece începuseră și ei să priceapă că șeful lor nu urmărea, prin aceste ieșiri intempestive la rampă, decît un efect pur electoral – unul menit să-i sporească popularitatea atunci cînd aceasta părea să se șubrezească, și nimic mai mult. Din acest motiv d-l Iliescu putea să le fie cel mult antipatic „baronilor”, nesuferit, urîcios și nicidecum odios, drept pentru care la momentul Congresului l-au preferat pe contracandidatul acestuia. Alura de băiat cumsecade, elevat, stilat și împăciuitor în orice situație, incapabil de ieșiri intempestive ca ale d-lui Iliescu, pare să-i fi convins. De fapt, după părerea multora d-l Gioană n-ar fi altceva decît prototipul omului pregătit „să ascundă gunoiul sub preș” decît să demaște, să dea în vileag, să ia atitudine, să arate cu degetul în clip public spre cei care ar aduce deservicii partidului, imaginii acestuia. Asta și datorită faptului că d-l Gioană nu pare atît de obsedat de popularitate ca d-l Iliescu. Cu toate astea, spre marea dezamăgire a baronilor, a încumetriților și a fripturiștilor, s-ar putea ca tînărul și aparent neexperimentatul lider al PSD-ului să prefere ca în locul diatribelor iliesciene, al ieșirilor intempestive cu impact popular în locul „tunetelor” și „fulgerelor” de operetă emanînd indubitabile izuni marxist-leniniste, să purceadă direct la apucatul taurului de coarne. Asta și pentru că d-l Gioană, cu toată cultura și instrucția sa serios occidentalizată, cu tot stilul lui de viață oarecum cosmopolit, pe care i-l trădează orice gest al său, nu are acea limbariță a discursului cu impact social, a popularității cu orice preț, ci mai curînd a faptelor, a eficienței maxime dezvoltate în timpul cel mai scurt – caracteristică lumii occidentale, a acelei lumi pe care noul lider PSD a cunoscut-o îndeaproape. Cum se va împăca această viziune ultramodernă a d-lui Gioană cu maniera feudală de a face „politică” a unor fruntași ai PSD-ului rămîne de văzut. E ca un impact între civilizații în care învingătorul este ușor de anticipat.

Horia Ioan POPESCUraport cu „casta” pseudonobiliară a celor care au transform

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!