România, țara monopolurilor

Eduard ADAM

Românii se plîng, de cînd mă știu, că trăiesc prost. Salarii mici, biruri mari. Nu doar dările către stat sînt exorbitante, ci și serviciile costă nepermis de mult. Despre raportul cost – calitate nu vorbim acum, deși ar fi multe de spus și aici. Acum ne referim strict la prețuri. Așa cum spuneam, nesimțit de mari pentru utilitățile de bază. Dar n-ai ce face, fiindcă trăiești într-o țară a monopolurilor. Așa că înjuri printre dinți, da’ plătești. Te-apucă însă disperarea cînd vezi că unii, cum e Distrigazul, de exemplu, conștienți că toți consumatorii sînt la mîna lor, impun, pe lîngă factura în sine, cheltuieli dintre cele mai diverse. Pentru nu știu ce fond de rulment, pentru stabilirea unui istoric de consum și cîte altele. Ba, dacă am înțeles bine, s-ar putea să avem și o taxă pentru dezvoltarea rețelei de distribuție… „Poftim?!”, mi-am zis. Dar de cînd am ajuns eu, un lefegiu, și alte mii ca mine, să pună umărul la dezvoltarea Distrigaz, pînă una, alta, o firmă privată?! E aberant, dar, deși suduim fiecare pe unde apucăm, vom plăti tot ce ne cer furnizorii. Consumatorii nu-și permit luxul de a-i trata pe cei de la Distrigaz cu un mare flit. Să le spună nu-mi convin tarifele practricate de tine, merg în altă parte. Nu-i la fel ca la încălzire, de exemplu, unde băcăuanii s-au debranșat pe capete, iar acum CET face tot ce poate ca să nu-și piardă nici consumatorii pe care-i mai are.

E lucru limpede: monopolurile de tot felul ne-au adus la sapă de lemn. Aduceți-vă aminte ce era acum vreo opt ani pe la noi. Tot românul vorbea la fix. în lipsa unei alternative, fiecare foloseam serviciile Romtelecom. A fost suficient să apară o ușiță de scăpare, că românii au și dat năvală la telefonia mobilă. Acuma, e drept, și aceasta e destul de scumpă. însă calculele demonstrează că, și la aceste tarife ridicate, și tot e mai ieftin mobilul decît fixul. Ce te faci însă, cînd vine vorba de curent electric sau de gaze naturale? în aceste domenii, cel puțin deocamdată, n-avem ce face. înghițim în sec și băgăm adînc mîna în buzunare lună de lună.

Dovadă despre cît de mult îi interesează pe acești coloși că prețurile practicate de ei sînt umflate și, în general, de neajunsurile și problemele clienților lor este că acestea se comportă ca un stat în stat. Revin iarăși la exemplul Distrigazului, care deși e în plină febră cu încheierea noilor contracte cu peste 100.000 de consumatori casnici numai în Bacău, șefii de aici au considerat că e bine să-și mai prelungească vacanța de Paști cu o zi. Fără, evident, să-și avertizeze și abonații. Care, se vede, nu contează cîtuși de puțin în astfel de situații, ci doar în zilele cînd trebuie să-și plătească facturile.

Din punctul meu de vedere, de vină pentru tarifele mari pe care le plătim acum la anumite servicii de bază sînt și politicienii. Cei care s-au ocupat mai mult de propriile afaceri și prea puțin de economia țării. Care n-au asigurat prin legislația și deciziile luate un cadru investițional sigur. Mediul de afaceri nesigur i-a speriat pînă și pe cei mai mari investitori, care ne-au ocolit, în loc să vină și să dezvolte afaceri sigure și durabile. Iată că au venit abia acum nemții la Electrica. Va dura, însă, pînă cînd aceștia vor reuși să-și aducă noua afacere pe făgașul normalității. Am auzit că străinii și-au pus mîinile-n cap cînd au văzut ce cheltuieli exagerate se făceau aici. Costuri care, cum altfel, se regăseau, în final, în facturile noastre. și, în general, de neajunsurile și problemele clienților lor este că

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!