Un marțian printre… moldoveni!

Exact acum 95 de ani, duminică 2 mai 1910 ora 5,00 după-amiază, o mulțime de ieșeni veniseră să vadă la locul hipodromului „mașina de zburat”. Iată cum descrie „Evenimentul” din Iași apariția marțianului: „Pe la 6.d.a. lumea își cam pierduse răbdarea. întâi aplauze, apoi fluierături. Deodată, rumoare generală: Mașina de zburat fusese împinsă ceva mai înainte și cei de pe lângă ea trebuiau să se dea la o parte. Lângă mașină a apărut un bărbat scund, cu fața rotundă și îmbujorată. Avea pe cap un fel de ceaun de piele care îi venea peste urechi – și a cărui utilitate s-a răspândit ca fulgerul: dacă se oprește motorul și mașina se răstoarnă, să nu se aleagă omul cu un cucui prea mare. Drept haină <> avea o bluză încheiată până la gât, iar de sub bluza lipită de corp ieșea în evidență o burtă mare și țuguiată, sprijinită pe niște picioare foarte subțiri, îmbrăcate cu pantaloni <> de călărie învelite cu moletiere. Lumea s-a înveselit foarte la vederea francezului, uitând de întârzierea spectacolului, și deși nimeni nu văzuse cum arată un locuitor de pe Marte s-au auzit strigăte: uite marțianuuuuuu!
S-a urcat franțuzul în mașină, a făcut câteva mișcări de dirijor nervos, mașina a început să zbârnâie și a pornit din loc, trecând cam în trapul cailor prin fața tribunei și a trăsurilor de la peluză, ai căror birjari stăteau în fața cailor ținându-i de căpestre ca să nu se sperie. Ajungând la capătul hipodromului, unde ia sfârșit <>, motorul a pufnit înfundat de câteva ori și s-a oprit. Franțuzul s-a dat jos din aparat, oamenii lui au alergat și au împins mașina înapoi la locul de unde plecase.
A fost iarăși o pauză mare și spectatorii, stârniți, începură să vocifereze.
După un timp, franțuzul s-a urcat din nou în mașină, motorul iar a zbârnâit, aparatul iar a plecat, parcă mai repede, așa că aproape de capătuil <> aeroplanul s-a înălțat cam de un metru. Dar când a trebuit să cotească în sensul pistei, motorul a început să pufnească neregulat și mașina s-a așezat din nou pe pământ.
De astă dată fluierăturile au fost generale, mai puternice din partea celor din afara hipodromului, care din cauza gardului nu văzuseră nici ce-am văzut noi, cei cu bilete. Cum se întunecase, punctul trei al programului n-a mai avut loc. Franțuzul a rămas lângă mașina lui, apărat de poliție, iar lumea s-a îndreptat spre oraș, regretând siesta, timpul pierdut și banii cheltuiți”.
Emil Serdaru
așezat din nou pe pământ.
De astă dată fluierăturile au fost generale, mai p

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!