Istoria romanțată

„…Suntem cineva în lumea aceasta!”

* Vasile Alecsandri în lupta pentru independența țării

Doar la cîteva zile de la „Declarația de Independență”, pe 19 mai 1877, băcăuanul nostru Vasile Alecsandri publică, cu entuziasmul care îl caracteriza, în ziarul „Pressa” din București, poezia inspirată de marele eveniment, intitulată „Balcanul și Carpatul”. Pentru a susține moralul trupelor române, dar și a-i însufleți pe cei rămași acasă, Alecsandri începe un adevărat turneu prin mai multe orașe, unde ține un ciclu de conferințe ale căror beneficii au fost trimise pentru ajutorarea trupelor de pe front. A conferențiat în București, la sala „Ateneu”, în ziua de 24 iunie 1877. Revine, entuziasmat, la Mircești, scriind – la 5 octombrie: „In sfârșit, suntem cineva în lumea aceasta! E mult! E mai mult decât s-ar fi putut nădăjdui”. Eforturile și victoriile ostașilor români îl fac să exclame, la 16 octombrie, la Piatra Neamț: „…Soldații noștri n-au dezmințit niciodată numele ce-l poartă și niciodată n-au făcut să roșească din morminte umbrele strămoșilor”. Pleacă, de aici, cu suma de 700 de franci. Și iată-l pe 18 octombrie 1877 în orașul său natal, Bacău. Băcăuanii nu stăteau, nici ei, cu mîinile în sîn. Ei „…mai în fiecare zi se gândeau la mijloacele de a face mai ușor traiul soldatului român intrat în foc. Așa se alcătuiau serbări, reprezentații de teatru, loterii, liste de subscripții, strângându-se bani cu care se cumpărau cojoace, căciuli, tutun și alte. Acei ce aveau, dădeau cu bucurie pentru rechiziție vite, cai, oi, putini cu brânză”.
In ovațiile orășenilor, „…însuși Iubitul Poet Vasile Alecsandri” – scria cronicarul Costache Radu – și-a recitat poemul său <>”. Va pleca din Bacău cu suma de 600 franci, iar la 20 octombrie, din Bârlad, cu 1 400 franci. Neobosit, îl găsim pe Alecsandri – la 30 octombrie, în Iași, oferind „75 exemplare din poemul său Dumbrava roșie”, cu „…speranța că acest lucru ar produce un rezultat cât de mic care să contribuie la ușurarea suferințelor bravilor noștri soldați”. Pe 19 noiembrie scrie, mulțumit: „Tot ce am risipit ca elogii pentru tânăra noastră armată, tot ceea ce am improvizat mai răsunător la adresa valoroșilor noștri curcani ar umple volume; în acest fel am avut mulțumirea să vărs în casele de bani ale Comitetelor de provincie mai mult de șapte mii de franci”.
Și iată ziua mult visată „cînd Osman Pașa, leul din Plevna, în zioa de 28 noembrie 1878 s-a predat Generalului român Cerchez, tot orașul Bacău binecuvînta armata, care luând botezul de sânge, a eșit victorioasă”. Alecsandri nu-i va uita pe bravii noștri luptători dedicîndu-le minunatul său poem „Ostașii noștri”. (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!