Credo sîmbătă 07 mai 05.

„Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!”

* Sfîntul apostol Toma, întemeietorul Bisericii din Malabar (India)

în a opta zi după înviere, Biserica Ortodoxă serbează arătarea Mîntuitorului, Sfîntului apostol Toma, pe care l-a convins de actul Invierii Sale. Nu voi relata aici modul în care Toma a dobîndit certitudinea Invierii pentru că Evanghelia din „Duminica Tomii” ne istorisește pe larg amănuntele despre comunicarea ce a avut loc între Iisus și Toma cu acel prilej, pe calea aleasă de Mântuitorul (Ioan 20, 19 – 31). Scepticismul lui Toma s-a transformat într-un puternic misionarism pentru Inviere și Evanghelie. El a răspîndit credința în Hristos cu multă vigoare, ajungînd pînă în India, unde există și astăzi comunitatea creștinilor „tomiți” din Malabar (sud-vestul acestei țări-continent).
Conform datelor istorice, originea creștinismului în India este foarte veche. Mai precis, majoritatea istoricilor sînt de acord că Biserica în India este de origine apostolică. Istoricul eclesiastic Eusebio de Cesareea informează că „Sfinții apostoli ai Mântuitorului nostru, ca și ucenicii lor, s-au răspîndit în tot pămîntul, iar Toma, după tradiție, avu în partea sa Parția…”. In continuare, apostolul a transmis Evanghelia în Siria răsăriteană și Mesopotamia, apoi a plecat spre India, prin M
area Roșie. S-a oprit, mai întîi, în insula Socotra (Ceylon) și a ajuns în India în anul 52 la Muziris (Cranganore). Aici a evanghelizat cîteva familii indiene (Sankarapury, Kalli și Kalyankal), întemeind șapte biserici, toate cu hramul Sfintei Fecioare Maria. Aria sa misionară s-a extins în India centrală, apoi a mers în China; de aici s-a întors în India în anul 72 și a murit ca martir la Mylapor, lîngă Madras, fiind străpuns cu o suliță. Aici, pe Muntele Toma, se păstrează mormîntul său și doar un deget și vîrful suliței, restul moaștelor fiind mutate la Edesa în anul 165.
Conform scrierii apocrife „Actele Sfîntului Toma”, apostolul l-ar fi încreștinat pe regele Gundafar, care a domnit în India în jurul anului 46 d.Hr. Inscripția descoperită la Takh-i – Bahi în 1870, precum și descoperirile ulterioare de la Kahul (monede de aur cu numele lui Gundafar) confirmă datele apocrifei, cum că Toma l-ar fi botezat pe acel monarh indian.
In secolul I existau relații comerciale, pe Marea Roșie, cu India și, prin urmare, călătoria Sfîntului Toma poate fi posibilă. In Malabar s-au descoperit monede din timpul împăraților Cezar August și Tiberiu. Regele din Pandyan a trimis ambasadori la August Cezar să-l felicite pentru scaunul de imperator cucerit. Tot istoricul Eusebiu de Cezareea spune că la anul 190, la cererea creștinilor indieni, episcopul Demetriu al Alexandriei a trimis în India pe Panten, din cauza trecerii unor creștini la hinduism. Acesta a aflat acolo o copie a Evangheliei Sfîntului Matei, în aramaică.
In anul 231 a fost organizată Biserica din Persia, avînd în frunte un „catolicos”, cu jurisdicția asupra întregului Orient. Prerogativele lui au fost întărite de Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325. Actele acestui Sinod s înt semnate și de „Ioan, episcop al Marii Indii și al Persiei”, fapt care atestă că Biserica Indiei se afla sub jurisdicția Persiei.
Există și mărturii ale Sfinților Părinți despre activitatea Sfîntului Toma în India. Sfîntul Efrem Sirul, amintind de mutarea moaștelor Sfîntului Toma de la Mylapor la Edesa, spune – prin gura lui Satan, următoarele cuvinte: „Apostolul pe care l-am ucis în India a venit în întâmpinarea mea la Edesa”. Sfîntul Ambrosie al Milanului scria: „Când Domnul nostru Iisus Hristos a spus apostolilor: Mergeți, învățați toate neamurile, chiar și cele pe care le despart de noi niște munți sălbatici, i-a atribuit India lui Toma și Persia lui Matei”. Sinaxarul siriac din 3 iulie informează că „Sfîntul Toma a fost străpuns de o lance în India. Trupul său este la Iarhe (Edesa), unde a fost adus de neguțătorul Habin”.
Iată cîteva mărturii documentare despre lucrarea misionară a Sfîntului Toma în India. In timp ce strămoșii noștri erau încreștinați de Sfîntul Andrei, în îndepărtata Indie se auzeau și acolo cuvintele nemuritoare ale Domnului: „Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut” (Ioan 20, 29). (pr. prof. dr. Constantin Leonte)rg amănuntele despre comunicarea ce a avut loc între Iisus și

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!