Mini-azilul catolic „Caritas”, casa celor fără de casă

Am intrat cu o oarecare strîngere de inimă în clădirea asociației catolice „Caritas”. Este o construcție nouă, cochetă, albastră, dincolo de podul spre Gherăiești. Știam că acela este locul unde își duc zilele unii dintre cei mai nevoiași oameni din Bacău. Viețile celor de acolo sînt adevărate drame. Cei care nu au familii, oameni cu handicap fizic și mintal, stăteau cuminți în camerele lor. Rămîn mirată cînd văd că totul este curat și lucrurile sînt puse într-o ordine desăvîrșită. Gabriela Mateiu este asistenta socială care știe multe amănunte despre viețile celor de acolo. Pe cîțiva dintre aceștia urma să-i cunosc și eu.

Figura cea mai cunoscută și mai îndrăgită de cei din jur pare a fi Lucian Ghioc, un tînăr de 29 de ani. Deoarece a fost născut cu handicap fizic și mintal, familia l-a abandonat încă de la cîteva zile. „Este foarte prietenos și zile întregi este luat de unele familii care doresc să aibă grijă de el. Este foarte ambițios și vrea să le facă pe toate. Se apucă de multe, iar unele chiar le mai și termină. într-o zi zicea că se apucă și de școala de șoferi sau de cursuri de calculatoare. Are handicap sever și nu poate, dar este ambițios. Odată, o firmă de confecții a apelat la el pentru a le face niște etichete pe pînză. Le-a făcut pe toate, cu multă migală, și chiar a luat niște bani frumoși”, ne-a spus Gabriela Mateiu, asistenta socială.
Am dorit cu dinadinsul să-l văd și l-am găsit în camera sa așezat pe pat, împletind la un fular. „Am învățat să împletesc la școala unde am făcut opt clase. Știu să fac și goblenuri”, mi-a spus Lucian. Este foarte apropiat sufletește de preotul catolic Isidor Dâscă, directorul asociației, care l-a adoptat aproape ca pe propriul său copil. „Este foarte elegant. âi place mereu să se îmbrace cu cravată și costum, ca după revistă. De ziua lui s-a îmbrăcat frumos cu trei zile înainte”, a adăugat asistenta socială.

„Poți să mă pozezi, doar dacă nu doare”

Veronica Ilie este o bătrînă de 70 de ani, care în urmă cu doi ani a fost găsită în gară. Dormea pe jos, fără nici un act la ea. A fost adusă de asistenții sociali la „Caritas” a fost spălată, pieptănată și i s-au dat haine curate. Nu povestește mai nimic despre viața ei. Suferă de demență senilă. Este aproape oarbă și surdă. Pentru ea viața se desfășoară într-un univers propriu, în care nimeni nu poate pătrunde. Totuși, este acceptată de colegii de cameră, așa cum este ea. Copiii săi nu o vizitează, deși locuiesc în Bacău. Uită unde pune lucrurile și e mereu tăcută. în tinerețe, a lucrat cîțiva ani la un CAP, dar nu are nici un fel de pensie. Intru în camera ei. Femeia stătea pe pat dreaptă, în capul oaselor. Prezența mea părea că nu o deranjează prea tare. âmi dau seama imediat că este aproape oarbă. O întreb dacă pot să-i fac o poză și îmi răspunde „dacă e de bine și dacă nu doare, da!”. Apoi se îndreaptă bîjbîind către lumina geamului și rămîne acolo uitîndu-se într-un punct fix. Am ieșit din cameră, închizînd cît am putut de ușor ușa.
Cazurile prezentate mai sus nu sînt singurele. Asociația catolică „Caritas” îngrijește peste 50 de familii nevoiașe din Bacău. Sînt oameni aflați la limita disperării cărora familiile le-au întors spatele sau natura nu a fost prea darnică.
Asistenta socială mi-a vorbit și despre alți oameni bătuți de soartă, care sînt îngrijiți zilnic în acest mini-azil. Bătrîni care au fost dați afară din casă de propriii copii. Bunici care stau alături nepoții abandonați de părinții lor. Miruna, o fetiță a cărei mamă este la închisoare, iar tatăl său a abandonat-o. Micuța vine la cămin în fiecare zi împreună cu bunica ei analfabetă, pentru un blid de mîncare. Vlăduț, băiețelul de doar doi ani, care nu poate învăța să meargă, deoarece are, din naștere, picioarele răsucite. „Facem și noi pentru aceștia, tot ce se poate face omenește. âi ajutăm cu bani, mîncare, haine. Aici avem și personal medical. Sînt persoane care au nevoie de ajutor și sprijin. Indiferent ce religie au aceștia, pentru noi cel mai important lucru este că sînt oameni”, mi-a spus la plecare preotul catolic Isidor Dâscă, directorul asociației. (Olimpia FILIP)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!