Recurs la istorie

Refuzul de a accepta adevărul (II)

* Filmul „Trianon” – o agresiune asupra conștiinței românilor

âmpotriva unor astfel de oameni deveniți aristocrați calvini și maghiari prin părăsirea propriului neam a luptat cu dăruire și încredere marele și bravul popor român în totalitatea lui, indiferent că era panonic ori trăia în Croația, Transilvania, Moldova de peste Carpați, Nistru, Valahia de la Severin la Marea Neagră, Maramureș, Banat, Bucovina și Crișana. Contra existenței imperiului austro-maghiar s-au ridicat la luptă, bine organizată și condusă, polonii și sîrbii, galițienii și croații, sîrbii și cehii, slovacii și slovenii. Era lupta atîtor neamuri care reuneau milioane de oameni trăitori de secole sub crunta robie austro-maghiară. ânșiși fiii luminați ai neamurilor austriac și maghiar au fost cuprinși de revolta firească împotriva cercurilor profitoare și exploatatoare ale aristocrației din imperiu. La sfîrșitul anului 1917 și începutul celui ce a urmat, statul vîrfurilor retrograde ale aristocrației austro-maghiare a fost cuprins de greve și demonstrații organizate de cercurile social-democrate conduse de căpetenii sindicale devotate luptei pentru instaurarea dreptății economico-sociale, pentru acordarea și proclamarea autodeterminării neamurilor lipsite de drepturile lor firești. Concludentă, din acest punct de vedere, a fost răscoala marinarlor din flota austro-ungară, cărora li s-au alăturat marinarii români. Toți, într-un glas, au cerut încetarea războiului criminal și dreptul tuturor neamurilor din Austro-Ungaria de a-și organiza state naționale.
Sub presiunea luptei tot mai cuprinzătoare și din ce în ce mai radicale, primul ministru austro-maghiar, baronul Hussarok, la 18 septembrie / 1 octombrie 1918 a anunțat că popoarelor monarhiei li se va asigura dreptul de a-și organiza „deplină viață națională”.
Românii transilvăneni aflați pe teritoriul României au declarat la 29 decembrie: „Cerem să fim liberi de sub jugul monarhiei Austro-Ungare și sîntem hotărîți să luptăm prin toate mijloacele și pe toate căile, ca întregul neam românesc să fie constituit într-un singur stat național și liber”. Ideea federalizării Austro-Ungariei a fost apreciată ca o altă provocare a politicienilor imperiali de a înșela speranțele de libertate ale neamurilor respective.
De la Arad, în 14 noiembrie 1918, a pornit puternicul strigăt mobilizator și unificator: „Națiunea română pretinde cu tot dreptul îndependența sa de stat și nu admite ca acest drept să fie întunecat prin rezolvări provizorii care, pe de altă parte, nu oferă nici o garanție care pînă la rezolvarea definitivă ar putea asigura ordinea publică, siguranța averii și a vieții pe teritoriile locuite de români”.
Acțiunile românilor aflați în Franța, Italia, Anglia, Statele Unite ale Americii și Rusia au venit în sprijinul marii încleștări naționale pentru triumful libertății, unității și egalității între oamenii aceluiași neam, ca și pentru respectarea drepturilor cuvenite semenilor de alte neamuri, indiferent de împrejurările istorice în care au ajuns să trăiască, împreună sau alături cu românii. Manifestul protest „Către popoarele lumi” cuprinde cutremurătoarea frază: „Scopul mărturisit al politicii de guvernămînt în statul ungar a fost desființarea noastră națională”. în acest scop au fost efectuate: „colonizări fără rost pe pămîntul strămoșilor noștri (…); maghiarizarea necruțătoare (…); invadarea pe teritoriul românesc a sutelor de mii de slujbași publici maghiari (…); împiedicarea poporului nostru de a-și mulțumi însuși trebuințele sale industriale”. Documentul a mai arătat că „maghiarizarea orașelor” și „împestrițarea etnică” au fost mijloace care au asigurat „scopul barbar al nimicirii noastre” totale în Ungaria și parțiale în Transilvania și zonele adiacente.
Evenimentele sîngeroase petrecute după 30 august 1940 întregesc imaginea politicii barbare a statului maghiar față de românii căzuți sub crunta stăpînire a revanșarzilor maghiari.
Documentele folosite de noi în acest articol reprezintă doar o părticică din cele întocmite de românii îndurători ai atîtor crime și fapte oribile îndurate de ei de-a lungul stăpînirii exercitate de maghiari asupra lor. Cu toate acestea, extremiștii maghiari recurg la tot felul de fapte și acte nedemne, care amenință direct integritatea etnică a neamului românesc, a statului național unitar român. Amenințările acestora au ajuns cu mult prea departe, iar indiferența celor cărora națiunea română le-a încredințat conducerea treburilor publice și apărarea integrității teritoriale a statului și a neamului depășește cu mult limitele admisibile.
în numele adevărului istoric cerem Parlamentului României, Președinției, tuturor forțelor politice care reprezintă națiunea română să adopte de urgență acele măsuri care să pună capăt oricărei ingerințe străine și amenințări interne cu privire la integritatea etnică a neamului și a statului român. Celor care ne amenință zilnic cu autonomia teritorială a ținuturilor românești să le dea replica cuvenită, spre a se pune capăt activității lor dăunătoare. (Prof.dr Dumitru ZAHARIA)r lipsite de drepturile lor firești. Concludentă, din acest punct de vedere, a fost răscoala marinarlor din flot

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!