Dosar controversat de retrocedare

Un presupus urmaș al generalului Grigorescu vrea pădurile de la Oituz

O retrocedare de aproape 10.000 de hectare de pădure din comuna Oituz a stîrnit un val de suspiciuni, după ce comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar a trimis de două ori dosarul pentru validare, la județ. Asta, în condițiile în care actele de stare civilă ale celui care revendică imensa proprietate sînt neclare. Urmașii fiului generalului Eremia Grigorescu susțin prin tot felul de documente de stare civilă că au dreptul la aproape 10.000 de hectare de pădure în comuna Oituz. Trebuie să menționăm din start că, deocamdată, nu contestă nimeni acest drept de proprietate, ci documentele de stare civilă care atestă calitatea de moștenitor, care au trezit suspiciunea autorităților. Moștenitorii fiului lui Eremia Grigorescu, după ce prezintă mai multe acte de stare civilă, printre care și certificate de naștere cu date diferite pentru aceeași persoană, dar și declarații și pașapoarte din care rezultă naționalități diferite, își motivează toată avalașa de documente cu o declarație notarială a lui Dan Hăulică, ambasador al României la Unesco, timp de 11 ani. Acesta declară, într-un act legalizat în februarie 2006, că „Ulise Dan Eremia Grigorescu este una și aceeași persoană cu Dan Ulysse Negropontes, cu Grigorescu Ulise, cu Dan-Ulysse Grigoresco, cu Ulyse Negropontes, cu Grigorescu Ulyse-Dan. Totodată, declarăm că acesta, atunci cînd a dobîndit cetățenia greacă, și-a schimbat numele, din Grigorescu în Negropontes”, după cum arată declarația notarială semnată de soții Hăulică, pe 17 februarie 2006.

Istorie încîlcită

Generalul Eremia Grigorescu, căsătorit la acea vreme, a avut un copil din flori cu Elena Negropontes, în 1917. Un an mai tîrziu, el s-a și căsătorit cu femeia și a recunoscut copilul nelegitim, pe care îl aveau, născut pe 20 noiembrie 1917, la Bîrlad, botezat Ulise. De aici, începe o istorie extrem de încîlcită în privința actelor de identitate a acestui personaj. El își atribuie, de-a lungul vremii, diferite nume, dar și acte de identitate dubioase. în plus, actele sale de naștere reprezintă un adevărat mister. Astfel, în multe documente el apare ca înregistrat la registrul stării civile Bîrlad, la nr. 621 din anul 1917. Or, un extras din registrul de nașteri cu acest număr de înregistrare atestă venirea pe lume a unui cetățean numit nici mai mult nici mai puțin decît Avram Iancu, fiul lui Iancu și Ilinca, născut la 22 noiembrie 1917. Alte documente indică 620 drept număr de înregistrare al nașterii în același registru. Numai că nici aici nu figurează Ulise, ci un anume Ulyse Negrescu. Ca totul să fie și mai în ceață, în 1976, la 59 de ani, Ulise Grigorescu a solicitat autorităților grecești din orașul Atena să-l înregistreze în registrul de nașteri al orașului, pe motiv că nașterea lui nu a fost înregistrată în niciuna dintre țările în care a locuit. Tot atunci, el a solicitat și preluarea numelui mamei, acela de Negropontes. Ciudat este că, deși el a făcut această cerere de preluare a numelui mamei în 1976, cu un an mai devreme, deci în 1975, el avea deja pașaport grecesc, pe numele mamei: Dan-Ulysse Negropontes, de naționalitate grecească. Ulise a decedat în Franța, în 1990, și moștenitorii direcți ai acestuia nu s-au prezentat niciodată în fața comisiei.

Și moștenitorii au acte dubioase

Ulise Grigorescu a fost căsătorit de două ori. Prima dată, în 1949, cu Antonia Ștefania Iliescu, și a doua oară, cu Maria Ariana Rădulescu. Moștenitorii care revendică pădurea provin din cea de-a doua căsătorie. Mai mult, ei susțin că Ulise n-a fost căsătorit decît o singură dată, declarație falsă, contrazisă de certificatul de la prima căsătorie, eliberat de Primăria București, dar și de actul de divorț, eliberat de aceeași instituție, la începutul anului în care Ulise s-a căsătorit a doua oară. Cea care a făcut cererea de revendicare este Sofia Catina Grigorescu, fiica Arianei Maria Grigorescu și a lui Ulise, ambele femei de naționalitate română. Cel puțin așa reiese din copiile după pașapoartele lor românești depuse la dosar. Doar că o altă copie, după certificatul de deces al lui Ulise, aruncă iarăși în aer acest eșafodaj. Pentru că certificatul atestă următoarele: cel decedat se numește Dan-Ulysse Negropontes, de naționalitate greacă, născut la Bîrlad, pe 22 noiembrie 1917. Soțul supraviețuitor este Ariana-Maria Rădulescu, nu Grigorescu, contabilă din Paris, de naționalitate greacă, nu română, și că aceasta a fost prima și singura căsătorie a ambilor soți. Lucru nereal, întrucît Ulise a fost căsătorit prima dată în 1949. Conform aceluiași act, moștenitorul este Sophie Catherine Negropontes, nu Sofia Catina Grigorescu, atașată comercială, domiciliată în Paris, de naționalitate franceză, nu română, născută în București, singura în măsură să pretindă moștenirea în numele lui Ulise, alături de mama ei. Deși toate aceste nepotriviri de documente depuse la dosar ar fi trebuit să sară în ochi autorităților locale din Oituz, nimeni nu le-a observat, nici măcar secretarul primăriei, cel care atestă legalitatea tuturor actelor emise de comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar.

Actele din Bîrlad, autentificate de un funcționar din București

Cea mai mare parte dintre actele de stare civilă controversate au fost autentificate de Simona Bîrsan, ofițer de stare civilă la Primăria Sectorului 1 București. Asta, în condițiile în care ele erau emise de primăriile din Bîrlad sau Timișoara. „Eu am competență, să autentific astfel de documente, pentru că am originalele în față. Probabil că mi-a fost solicitată o copie de la un birou notarial și noi avem actele de stare civilă la care faceți referire”, ne-a declarat, inițial, Simona Bîrsan. întrebată de ce nu ar fi putut notarul să autentifice o copie după original și cum se face că arhiva Primăriilor Bîrlad sau Timișoara se află la Sectorul 1 București, Simona Bîrsan a schimbat foaia și a menționat că, mai mult ca sigur, actele au fost depuse în original la primăria bucureșteană, la căsătoria personajelor din cazul nostru, și că ar fi rămas acolo, în arhiva lor. „Probabil că aceste acte există la noi, pentru că eu nu am legalizat decît actele originale existente în fața mea”, a mai zis femeia, încurcată în propriile ei explicații. Pe de altă parte, notarii băcăuani ne-au declarat că doar ei pot face autentificări și legalizări și că, doar în condițiile în care în localitatea respectivă nu există un birou notarial, autentificarea poate fi făcută de secretarul localității care, prin lege, este un absolvent de studii superioare juridice.

Secretarul Primăriei Oituz a dat din colț în colț

Cel care a girat din punct de vedere al legalității toată documentația depusă la dosar de ce-a de-a doua soție a lui Ulise și de fiica acestora este secretarul Comisiei locale de aplicare a Legilor fondului funciar, una și aceeași persoană cu secretarul primăriei. în ciuda atîtor inadvertențe în actele de stare civilă, nu numai ale fiului generalului, ci și a moștenitorilor, Comisia locală a înaintat dosarul la comisia județeană, cu propunerea de validare a suprafeței de pădure cerute de Catina și mama ei. în momentul în care l-am întrebat pe secretar despre acest dosar, și despre modul în care membrii comisiei au treacut peste toate aceste nereguli, parcă am aruncat cu apă opărită pe el. „Da! De-acuma mă scoateți pe mine vinovat de toată povestea asta! Vă rog să întrebați toți membrii comisiei cum de s-a ajuns aici, nu pe mine! Ca să nu mai spun că cei de la Ocolul Silvic doar s-au abținut de la vot în comisie. De ce nu s-au opus ei, dacă dosarul nu era în regulă? Nu vă spun nici un nume, nu vă interesează pe dumneavostră cum mă cheamă pe mine”, ne-a repezit secretarul Comisiei Locale Oituz. în apărarea lui a sărit și o femeie care se afla în birou, care ne-a dat afară fără menajamente, dar și fără să-și explice calitatea în care face acest gest. A spus doar, în treacăt, că ea are dreptul să stea în acel birou, pentru că este ofițerul stării civile. Convorbirea a avut loc în urmă cu cîteva săptămîni, cînd dosarul de retrocedare fusese înapoiat prima dată, de la Comisia Județeană la Oituz, tocmai din cauza acestor nereguli.

Autoritățile de la județ au trecut la verificări

Doar că, între timp, dosarul a fost înapoiat de la comună la județ, cu aceeași propunere de validare ca și data trecută. „Sînt suspiciuni cu actele de identitate, iar cazul este complex ca documentație depusă și am solicitat, în primă etapă, ordonarea dosarului din punct de vedere cronologic și a succesiunii pe arborele genealogic. Să vedem ce concluzii se desprind după o verificare prealabilă și înaintăm dosarul comisiei tehnice de specialitate de pe lîngă Direcția Silvică, urmînd ca pe punctele care ridică probleme să supunem dosarul analizei grupului de consilieri juridici. De asemnea, vom stabili o comisie de verificare la nivelul Primăriei Bîrlad, pentru a ne edifica asupra autenticității unor acte de stare civilă”, ne-a spus subprefectul Gheorghe Hură. „Eu nu vreau să fiu tras la răspundere din cauza acestui dosar. Sînt atît de multe nereguli aici, încît nu pricep cum anume a trecut de comisia locală un asemnea dosar. De aceea, eu am anunțat și serviciile secrete despre acest caz, pentru că prea e totul încîlcit, mai ales în privința datelor de stare civilă și a celor cîteva zeci de nume și naționalități pe care și le atribuie persoanele implicate în acest dosar. Nu contestă nimeni dreptul de proprietate deținut de ce-a de-a doua soție a generalului Eremia Grigorescu, drept de proprietate real, care există. Creează suspiciuni toate acele acte de stare civilă cu atîtea inadvertențe, de parcă toate neregulile din lume s-ar fi adunat la familia asta. Ca să nu mai spunem că declarațiile lor, cum că Ulise ar fi fost căsătorit doar o singură dată, în vreme ce el a fost însurat de două ori, îi înlătură de la moștenire pe eventualii moștenitori din prima căsătorie. Iată un alt motiv pentru care eu nu vreau să fiu tras la răspundere în cazul în care mi-aș pune semnătura pe acest dosar de validare”, ne-a spus și Gheorghe Savu, directorul Direcției Silvice Bacău.

Revendicare prin reprezentanți

Moștenitorii lui Ulise Grigorescu nu s-au prezentat niciodată în România pentru a-și susține cauza. Ei și-au desemnat drept reprezentanți Casa de avocatură Cherecheș & Cherecheș, apărători bucureșteni. Cele mai multe dintre dosarele în care au fost implicați aceștia s-au aflat în București și vizau imobile de lux care au aparținut unor familii din România și care s-au stabilit, cu precădere, în Franța, așa cum este și cazul celor două femei din dosarul de la Oituz. Doar că de cele mai multe ori, după ce obțineau cîștig de cauză, soții Cherecheș se dovedeau a fi nu doar avocații moștenitorilor, ci și proprietarii imobilelor solicitate de aceștia. Asta pentru că între moștenitori și avocați se încheiaseră acte de vînzare-cumpărare a drepturilor litigioase, urmînd ca în cazul în care avocații cîștigau bunurile revendicate acestea să le revină lor fie parțial, fie în totalitate. Ca un leit motiv, în toate aceste dosare a fost vorba despre acte de stare civilă cel puțin dubioase, sau tot felul de documente neclare sau chiar false. Unul dintre cele mai controversate cazuri în care soții Cherecheș au obținut cîștig de cauză este acela privind revendicarea unui imobil cu zece apartamente, situat în centrul Bucureștiului, al cărui proprietar era o bătrînă internată într-un sanatoriu de boli psihice din Franța. Cel care a semnat retrocedarea este nimeni altul decît actualul președinte Traian Băsescu, pe vremea aceea primar general al Capitalei. „Eu mă înțeleg bine cu toată lumea deschisă la minte, iar domnul Băsescu este deschis și la minte și la suflet. Mai ales că militează pentru retrocedările în natură. Sigur că-i pe sufletul meu”, ne-a spus avocata Livia Cherecheș, făcînd referire la relațiile sale apropiate cu familia Președintelui României. Cît despre dosarul de la Oituz, avocata spune că totul este pe cale de rezolvare, în ciuda faptului că au apărut complicații din cauza „generălesei, care a făcut un copil din flori care și-a schimbat numele de o sută de ori”. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!