Istoria romanțată

Planorul lui „beizadea Vițel”

Grigore – al doilea fiu al domnitorului Mihail Sturdza, „…se dovedi de mic o mare speranță, cu mare sârguință la învățătură și dacă Dumnezeu îl ferește de rătăcirile cele mari, Grigore va fi un om în toată puterea cuvântului”. Aici era problema: rătăcirile cele mari! La 1 aprilie 1840 își încheie studiile universitare la Berlin. „în timp ce fratele său, Dumitru, umbla după nălucile acele de principese germane, italiene sau poloneze, el – mai practic, umbla după femei în carne și oase”. In 1843 se afla la Paris. Implinise 23 de ani și „…deși se ținea de carte își lăsă inima într-o seară în budoarul unei femei frumoase și deștepte”. Se numea contesa Dash și era mai mare decît Grigore cu… 16 ani! Și măritată. Grigore nu stătu mult pe gînduri și o aduse pe „contesa Dash” la Iași. După o adevărată poveste de dragoste, un asediu și cîteva împușcături, Grigore renunță la iubita lui franceză și la 5 februarie 1846 era „fiu supus și recunoscător”.
în anul 1848 îl vom reîntîlni pe beizadea Grigore chiar în Bacău. în fruntea unei armate care număra 600 de infanteriști, 200 de lăncieri călare și o artilerie cu un tun, înăbușă la „Câmpul Poștei”, ceea ce se cunoștea ca „Republica de la Bacău”. După o scurtă încăierare cu republicanii băcăuani, „președintele republicii” – hatmanul Alecu Aslan este prins și trimis în beciurile umede ale mănăstirii Cașin.
Trec anii. Mihail Sturdza nu mai era de mult domnitor și se stabilise la Paris. La 8 mai 1884, în vîrstă de 90 de ani, închide ochii. Din fabuloasa sa avere, lui Grigore îi revine doar o firimitură pentru că – așa cum glăsuia testamentul, „Fiul meu Grigore n-a dat respectul cuvenit sentimentelor mele față de dânsul. El va recunoaște, prin generoasa parte care-i fac din averea mea (de 10 000 000 din 120 000 000 franci) cât de mult a fost înșelat. Sper că revenind din nou la călduroasa căință, va respecta memoria mea și ultimele mele voințe, pentru a nu întrista memoria mea și ultimele mele voințe, pentru a nu întrista încă sufletul meu”.
Cu un „mizilic” de 10 milioane franci aur în buzunare, Grigore, din plictiseală, se apucă să construiască un aparat fără motor care să zboare. Desenează, calculează, reface totul și o ia de la început. După mai multe luni de căutări reușește să facă planurile unui planor. Cheamă meșteri tîmplari și-i pune să construiască planorul. Curînd, în fața casei apăru planorul cu o cabină în care putea să încapă un om. Dar, unde să-l experimenteze? Nu se știe cine i-a sugerat locul întins din partea de sud a Bacăului. Și iată, sosind de la Iași, cîteva harabale cu ciudatul aparat de zbor, după patru zile de drum. Pe locul unde se află, actualmente, „Aerostarul”, planorul lui beizadea Vițel fu asamblat. Cîteva perechi de cai sînt înhămate să tragă aeroplanul spre a-l desprinde de la sol. în „carlingă”, beizadeaua face semn. Bicele pocnesc, caii cabrează, iar aeroplanul alunecă nesigur doar pe iarbă. Sînt mai multe încercări, toate cu rezultate modeste, martori fiind doar sătenii de prin împrejurimi și cîțiva băcăuani. „Dar – scria dr. ing. Alexandru Nica, pe scara timpului meleaguri învecinate cu acelea pe care se desfășoară acum impunătoarele uzine de avioane băcăuane au fost martore încercărilor lui <> Grigore Sturdza din Iași, mare pasionat al mecanicii și înfocat promotor al Unirii Principatelor, încercări privind zborul unui aparat fără motor, unul dintre primele planoare din lume!!”
Așadar: premieră mondială aviatică la Bacău!
Eugen Șendrea
çĽh’Pî.I‡ŕ‡ŕI Helvetica-R

Planorul lui „beizadea Vițel”

Grigore – al doilea fiu al domnitorului Mihail Sturdza

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!