„Salutări din Bacău”

Grădina Publică (I)

„De la 1850 la 1857 era așa-zisa „grădină publică”, fiindcă băcăuanii puteau să intre în ea. Era situată între gârla moarei paharnicului Iordache Popovici (boier la curtea domnească, răspunzător de băutura domnitorului) și Bistrița. Nu era mai mare de 50 de prăjini (veche unitate de măsură echivalentă cu 180 – 210 mp) și avea cam 50 de copaci. Fiind proprietate particulară, era închiriată lui Nastasă Cofetaru, cel dintâi și cel din urmă cofetar din oraș. Acesta o regulase cu cărări și drumuri ca să poată umbla lumea, cu bănci și câteva ronduri pentru flori. Mai la o parte construise un pavilion mai lung decât larg și ridicat pe șarampoi înalți, ca să nu-l poată lua apa când venea Bistrița mare; te suiai pe scări în el. În acest pavilion avea tot ce putea da meșterul cofetar: covrigei de zahăr împletiți, acadele, cofeturi în forma fasolei, rahaturi, baclavale, dulcețuri de tot felul, vin bun și ieftin. Cofeturile de la Paris se vindeau la spițerie și galanterie. În zilele de sărbătoare se umplea grădina. Se plimba, se răcorea lumea și asculta cu plăcere cântecele lui Angheluță, alteori ale lui Gândac și Săuceanu. Lăutarii totdeauna începeau cu marșul lui Bem, sfârșeau cu marșul lui Napoleon. Cântau și din gură cântece de pe atunci, în care Angheluță era meșter și cânta dulce. Cântecul gustat mai mult era: Sună, sună / Și răsună / Sună petricica-n vale / Puica mă plânge cu jale! În 1853 și 1854 grădinuța asta era în toată fudulia ei. Cu trecerea muscalilor (locuitori din regiunea Moscovei) și apoi cu venirea nemților, multe veselii au fost în grădină și mulți bani s-au cheltuit. Cât stăteau rușii cântau acolo muzicile lor; cât au stat nemții cânta muzica lor. Mult haz făceau oamenii și mai ales băieții, când vedeau că vine muzica nemților, care avea înaintea ei un cărucior cu toba cea mare în el și tras de un câine mare.
Acum… totul e ras pe acel loc. Nu se mai cunoaște nici urmă de copac. Plimbările s-au mutat apoi la dumbrava de lângă Călugăra, o dumbravă de stejari frumoasă și măreață. Dar aici se duceau numai cei ce aveau trăsuri…”. (Prezentare istoric și imagini de epocă
din colecția privată ing. Ioan Catană) ˛šăšÜš˛š0g÷+jŹ>3!hjŹďpvî Helvetica-R ituată între gârla moarei paharnicului Iordache Popovici (boier la curtea domnească, răspunzător de băutura d

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!