Speranța familiilor tinere de la țară se sprijină pe Occident

Veniturile unei familii tinere de la țară, nici prea- prea, nici foarte- foarte, adică acea categorie care tăiește din ce produce din munca cîmpului, sau, în cel mai fericit caz, dintr-un salariu cîștigat de unul dintre soți, îi fac pe mulți să se gîndească din ce în ce mai serios să își facă bagajele și să plece la muncă în străinătate. în cele mai multe cazuri, tinerii de la țară trăiesc din te miri ce după ce își întemeiază o familie. Dacă nu au norocul să primească un ajutor din partea părinților și dacă nu au nici surse de venit în afara pămîntului, atunci ei trebuie să se limiteze la viața de azi pe mîine. Cu alte cuvinte, chiar dacă sînt gospodăroși și muncesc din greu ca să își îmbunătățească viața, minunea întîrzie să apară. Dacă mai au și copii, atunci idealurile lor se rezumă la un trai ceva mai sus de nivelurile subzistenței. Cei mai mulți dintre oamenii de la țară cumpără mîncare pe datorie, iar celebrul caiet de datorii a devenit una dintre lucrurile cele mai prețioase ale unui patron. Astfel, gîndurile le zboară la țările străine de unde știu că se pot întoarce cu o traistă de bani. Multe familii din comunele băcăuane duc o viață croită pe același calapod. Bani puțini, speranțe limitate și o mare doză de lehamite.
Vasile Istrate din Ungureni are 32 de ani și doi copii. De un an de zile se chinuie să își termine o baie. A reușit să își ia în rate un frigider și o mașină de spălat, și asta pentru că are norocul să ia un salariu lunar de la primărie, unde lucrează ca muncitor instalator pentru 2,9 milioane de lei. Lehamitea s-a instalat în familia lui în momentul în care a văzut că nu mai poate să își continue o baie pe care început-o cu un an de zile în urmă. „Ca să termin baia mi-ar trebui 20 de milioane de lei. De unde să îi strîng, dacă eu îi cîștig în opt luni de zile ? Nu am nici casă, stau cu părinții la un loc și nu reușesc să îmi termin o amărîtă de baie”, a spus omul pe nerăsuflate. Ideea de a aduna acești bani pic cu pic i-a ieșit de mult din cap pentru că nu mai are garanția că peste un an, doi sau trei, valoarea băii mult visate va mai fi aceeași. Omul dă în fiecare lună peste un milion de lei pe curent, telefon și butelie, iar pe timp de vară, alte cinci milioane de lei pentru semănat și discuit. „Nu poți face nimic din agricultură dacă nu ai utilaje”, a punctat Vasile Istrate.

Agricultura oferă traiul azi pe mîine

De aceeași părere este și Ana-Maria Dobraniș din aceeași comună, căsătorită de doi ani și cu un copil de un anișor. „Stau cu porumbul în hambar și putrezește. Kilogramul de porumb boabe este 3.000 de lei și nu se merită”, a spus aceasta. Familia Dobraniș are norocul că a căpătat o casă de la părinți. Soțul Anei Maria s-a angajat de mai puțin de o lună la un patron din comună și așteaptă cu sufletul la gură să vadă dacă va primi cele trei milioane și jumătate de lei promise de patron. Pînă atunci trebuie să se limiteze la alocația copiilor, de 500.000 de lei, adică exact suma pe care trebuie să o dea la plata luminii și radioului. „Am fost de multe ori în situații disperate, dar mai fugim la părinți. Mai luăm mîncare pe datorie. Nici nu știu cît ne-ar trebui să avem ca să trăim bine. Dacă n-am avut mult niciodată nici nu știu la ce sumă să mă gîndesc. Măcar cinci milioane de lei dacă am avea ar fi, oricum, mai bine”, a arătat Ana-Maria Dragoș.
Fiecare familie are nevoile și visele ei. Frapant este că majoritatea cuplurilor tinere își reglează speranțele la cîteva sute de kilometri depărtare de casă, adică în străinătate. Munca pe alte meleaguri este văzută ca singura soluție „dacă vrei să faci ceva în viață”. (Bianca TOMESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!