Din Matca, la Bacău

Sînt, de-acum, vreo patru sau chiar cinci ani de cînd, în fiecare început de primăvară, mă întîlnesc cu familia lui Neculai Nacu. Mă văd cu ei în piața cea mare a orașului, de fapt aici i-am și cunoscut. Sînt, de fapt, două familii. Bătrînii, dacă le pot spune așa, sînt domnul Culiță și coana Vasilica. E familia părinților, iar împreună cu ei vin, de obicei, la Bacău, Ion, fiul cel mic, neînsurat, și Maria, aceasta o femeie tînără, fiica celor doi, precum și soțul ei, Toader. Uneori, lîngă Maria și Toader îi poți vedea pe cîte unul din băieții lor mai mari… Locul lor de baștină e o comună mare și bogată – cum susțin ei -, comună numită Matca, din județul Galați. Drumul spre Bacău îl fac de vreo cinci ani, înainte mergeau la Roman, dar s-au convins că Bacăul e un „oraș mai bogat”, cu oameni care „se dau în vînt” – cum spun tot ei – după produsele pe care acești bravi agricultori din Matca le aduc băcăuanilor. Domnul Nacu e un bărbat care, în decembrie trecut, a împlinit 65 de ani. E un om frumos, cam tăcut, dar cu un zîmbet aproape copilăresc, zîmbet cu care te întîmpină, fie de-i ești cunoscut, sau nu. Așa m-a întîmpinat și în această primăvară a anului 2005, cu același zîmbet aproape timid, domnule, nu te-ai schimbat deloc, uite, a mai trecut o iarnă peste noi, așa mi-a spus și acum, ca și anul trecut, nici matale nu te-ai schimbat, i-am răspuns, tot voinic și tot frumos ești!… Cu zîmbetul acela, cu fața nebărbierită, ca de obicei, mi-a întins mîna, mînă mare, bătătorită, chiar îi zic, domnule, da’ ai început cu munca din iarnă, uite ce mîini bătătorite, brăzdate, ai, da, sigur, munca agricultorului nu se oprește decît atunci cînd pleacă acolo, sus… Alături e coana Vasilica, soția lui, femeie care, se vede, la vremea ei a fost al naibii de frumoasă, și acum trăsăturile feței, ochii, zîmbetul amintesc de acei ani… Au făcut cinci băieți și o fată, au muncit toată viața pămîntul, fără „pauze”, îl muncesc și acum. Primăvara, devreme, aduc la Bacău salată mare, sănătoasă, ridichi și ceapă verde, au un solar de vreo patru ari, îl muncesc așa, ca la carte, iar cînd vor recolta totul vor pune roșiile. Tot așa și familia cea tînără, Toader Pohrib și Maria, fiica soților Nacu, și familia aceasta care de fapt nu mai e chiar așa de tînără, că patru flăcăi au venit acolo, în casa aceea din Matca și-și vor urma părinții, tot așa, zic, și familia Pohrib muncește pămîntul din solarul lor, de vreo cinci ari, culeg roadă bogată, salată, ceapă verde, ridichi de lună și alte bunătăți de sezon…
…I-am revăzut, zilele trecute, și m-am bucurat. Oamenii aceștia îmi spun că pămîntul țării mele e binecuvîntat de munca lor. Palmele lor bătătorite și întreaga lor comportare, cam stîngace aici, la oraș, merită din plin respectul nostru.

Eugen VERMANhiar așa de tînără, că patru flăcăi au venit acolo, în casa aceea din Matca și-și vor urma părinții, tot așa, zic, ș

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!