Recurs la istorie

Corupția – ca motivație suverană

* Papa Pius al VI-lea despre românii din Moldova (1)

Identitatea națională și legitimitatea istorică sînt chestiuni prea serioase pentru a putea constitui obiectul unor negocieri cu cei care emit pretenții la anumite părți ale teritoriului românesc. De mai mult timp, în cuprinsul acestei rubrici am publicat numeroase documente, în premieră editorială absolută, despre vechimea locuirii noastre pe teritoriile actuale – și nu numai -, în contextul formării poporului și a națiunii românești. In serialul pe care vi-l propunem în continuare dezvoltăm și adîncim interpretările științifice bazate pe documente inedite și puncte de vedere susținute de autorități istorice în materie. în acest prim-episod vom prezenta un subiect care ne doare și acum: condițiile favorabile pentru habsburgi în vederea cotropirii teritoriilor românești:

După cel de-al treilea război ruso-otoman care a avut loc între anii 1768 -1774, statul condus de habsburgi a profitat enorm prin adoptarea unei false politici de neutralizare, pe care a folosit-o cu cel mai mare succes pentru realizarea unor planuri cotropitoare împotriva polonilor și a românilor. în condițiile efectelor medierii păcii dintre beligeranții ruși și otomani, conducerea Sfântului Scaun a fost preluată de către Pius al VI-lea, care a condus statul pontifical pînă în anul 1799, cînd a fost răpit de generalul Berthiere și dus în Franța, unde a decedat.
în perioada de sfîrșit a războiului, după prima împărțire a Poloniei, poftele contropitoare ale Habsburgilor s-au manifestat cu cea mai mare violență față de români, îndreptîndu-și atenția fie către Oltenia, fie către „Țara de Sus a Moldovei”. Tendința cotropirii Moldovei și a Țării Românești era o preocupare mai veche a Curții imperiale a Austriei și se manifestase de mai multe ori în trecutul național al românilor, provocînd numeroase victime și crime împotriva acestora. Una dintre cele mai odioase crime comise contra românilor a fost cea organizată împotriva primului unificator de țară și de neam, Mihai Viteazul, care a fost asasinat „atunci când neamul său avea cea mai mare nevoie de viața lui” și de brațul său înarmat (Marigli).
Ocupația rusească dintre anii 1769 – 1774 asupra Moldovei și Țării Românești, ofensiva rusă victorioasă de după încercările de pace de la Focșani, București și Giurgiu, situația dezastruoasă în care a fost adusă Poarta, au constituit tot atîtea ocazii favorabile pentru diplomația austriacă spre a profita și specula tot mai mult în vederea îndeplinirii scopurilor sale de lăcomie și cotropiri teritoriale fără cheltuieli și sacrificii umane.
încă din 3 iunie 1772 Giacomanto Ricardini – fost misionar apostolic în Moldova, promovat de Sfântul Scaun la rangul de episcop al Nicopolului, dar a cărui competență se extindea și asupra Țării Românești, fusese informat de internunțiul austriac la Poartă că primise sub formă de cadouri următoarele valori: „5000 țechini din aurul cel mai nou”, 45 de pungi cu monede albe și 150 piaștri pe zi, în scopul aprovizionării cu hrană a celor optzeci de persoane care urmau să-l însoțească la tratativele de pace, unde trebuia să-i convingă pe reprezentanții Rusiei să abandoneze „în folosul propriu” teritoriul Moldovei și cel al Țării Românești prin retragerea armatelor țariste peste Nistru. Acestea au fost premisele actelor de corupție și acțiunilor cotropitoare austro-ruso-otomane care au avut drept rezultat final răpirea a trei ținuturi din „Țara de Sus a Moldovei” și care au fost alipite posesiunilor Habsburgilor. Prin propagarea neadevărului și a corupției au fost smulse pămîntului strămoșesc al Moldovei 2 095 202 pogoane, sau 10 451 kmp, care cuprindeau în interiorul lor cetatea de scaun a Sucevei, Rădăuții, sediul celei de a doua episcopii ortodoxe moldovenești, mănăstirile Putna, Sucevița, Voroneț, Dragomirna, mormîntul celui mai important domn al Moldovei – Ștefan cel Mare. Discuțiile și tratativele care au asigurat cotropirea pămîntului românesc al Moldovei de Sus au fost purtate la Peterburg de către Lebkowitz – ambasadorul austriac trimis acolo de către Kaunitz – cancelarul austriac, cel care promovase și pusese în aplicare cinica idee: „…să-i determinăm pe români să se lupte între ei, iar noi să profităm cât mai mult în vederea realizării planurilor noastre” pentru a se satisface tendințele cotropitoare ale imperiului condus de Maria Tereza.
Sub pretextul inventat de diplomația imperială austriacă, precum că Moldova de Nord ar fi fost ocupată de Polonia cînd de către statul moldav, cînd de către imperiul otomanilor, iar imperiul condus de Maria Tereza era, de fapt și de drept, moștenitorul regatului Polonia, s-a decis acapararea acestui sfînt teritoriu românesc de către armata austriacă, după retragerea celei ruse. Mareșalul Rumeanțev, după ce a primit din partea lui Kaunitz – cancelarul Austriei și ministru al Mariei Tereza, suma de 5 000 de galbeni și o tabacheră de aur împodobită cu briliante, a ordonat retragerea armatelor ruse din partea nordică a Moldovei, ceea ce a permis ocuparea imediată a pămîntului românesc de către trupele austriece, în octombrie 1774.
Este limpede că rășluirea pămîntului românesc de către Austria a fost rezultatul propagandei neadevărului și al practicării corupției de către reprezentanții celor trei imperii hrăpărețe: otoman, austriac și țarist. La 1 octombrie 1774, cele trei ținuturi ale Moldovei de Nord au fost ocupate de armata austriacă, aceasta luînd imediat locul celei rusești retrasă datorită bunăvoinței ministrului rus Panin și mareșalului Rumeanțev, ambii corupți de către otomani prin intermediul responsabililor diplomației austriece. Astfel au putut austriecii să anexeze imperiului condus de M
aria Tereza 233 de centre urbane și rurale moldovenești, care împreună cu cele din Transilvania, Maramureș, Crișana, Banat au permis efectuarea unui jaf în valoare de 2 450 000 000 lei aur, echivalentul a 857. 500 kg de metal prețios. (Va urma). ) (prof. dr. Dumitru ZAHARIA) înarmat (Marigli).
Ocupația rusească dintre anii 1769 – 1774 asupra Moldovei și Țării R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!